„Când contractele de coronavirus sunt atribuite în secret este extraordinar de serios. Asta nu este bine. Este chiar cel mai rău lucru pe care l-a făcut acest guvern.
De vreo săptămână încoace mă tot întreb de ce acest scandal nu apare pe prima pagină. Acoperit de nebunia creată de pandemie, guvernul a acordat contracte de milioane de lire pentru echipamente de care viețile noastre depind, fără competiție sau transparență. Și-a călcat pe propriile reguli, a funcționat în secret și a luat decizii de neînțeles și - în unele cazuri - extrem de discutabile”, scrie jurnalistul George Monbiot în The Guardian.
Acesta oferă și mai multe exemple de contracte controversate.
„Cel mai recent caz descoperit de jurnaliștii de investigație de la The Guardian și openDemocracy . Este vorba de un contract pentru a testa eficacitatea mesajelor guvernamentale despre coronavirusului, în valoare de 840.000 de lire sterline.
Contractul a fost inițiat de către Cancelaria condusă de Michael Gove.
Acordul pare să fi fost încheiat pe 3 martie, dar singura înregistrare scrisă în domeniul public este o scrisoare din 5 iunie, care oferă retrospectiv contractul care fusese deja acordat. Nu a existat niciun anunț pentru lucrare și nicio concurență. Nu a fost publicată încă o notificare oficială a contractului. Acordul pare să fi fost făcut cu o strângere de mână și o palmă pe spate”, scrie The Guardian.
George Monbiot arată cine a obținut contractul.
„Este o companie numită Public First, deținută de un cuplu căsătorit, James Frayne și Rachel Wolf. Din 2000, Frayne a lucrat la campanii politice cu Dominic Cummings, consilierul principal al lui Boris Johnson.
Când Gove era ministru al Educației, i-a adus pe Cummings și pe Frayne în ministerul său.
Cummings a fost consilierul politic principal al lui Gove, în timp ce Frayne a fost directorul său de comunicații.
Cam în aceeași perioadă, în 2010, Gove i-a acordat lui Wolf un contract de 500.000 de lire sterline pentru a-și promova obsesia «școlilor gratuite». Ghici ce? Nici atunci nu a avut loc o licitație. Apoi Wolf a luat parte la scriera manifestul electoral al Partidului Conservator în 2019”, scrie jurnalistul.
Guvernul Johnson susține că a trebuit să înlocuiască regulile obișnuite pentru achizițiile publice, deoarece se confruntă cu o situație de urgență.
„Există mai multe probleme cu această afirmație”, crede George Monbiot.
Prima: s-au scurs șase săptămâni de când guvernul a recunoscut că coronavirusul prezintă un risc potențial grav pentru sănătatea publică și momentul în care a fost încheiat acordul cu Public First.
A doua: dintre cele patru servicii contractate listate ulterior pe site-ul web al guvernului , două nu au fost destinate testării mesajelor pentru coronavirus ale guvernului, ci pentru „comisioane de ieșire din UE”, cu alte cuvinte, Brexit.
Conform acestei liste, activitatea cu privire la coronavirus nu a început până la 27 mai.
„Cancelaria susține acum că, atunci când a spus «ieșire din UE» a însemnat coronavirus. Aceasta pare o greșeală ciudată de făcut”, notează The Guardian.
A treia problemă referă la comunicările guvernului asupra pandemiei, care au fost dezastruoase.
The Guardian oferă și un alt exemplu de contract controversat.
„Implică o companie de combatere a dăunătorilor din West Sussex, numită PestFix , care, potrivit GLP, a declarat venituri active nete de doar 18.000 lire sterline.
La 13 aprilie, din nou, fără anunț public sau concurență, guvernul a acordat lui PestFix un contract de 32 milioane lire sterline pentru furnizarea costumelor medicale de protecție.
PestFix nu este un producător, ci un intermediar (fondatorul său o numește o afacere de aprovizionare pentru serviciile de sănătate publică ), iar rolul său a fost să comande costumele din China.
Dar, poate din cauza lipsei de activitate, guvernul a trebuit să-i plătească în avans 75% din valoarea contractului.
Normele proprii ale guvernului afirmă că plata în avans trebuie făcută doar «în circumstanțe extrem de limitate și excepționale» și chiar atunci trebuie «plafonată la 25% din valoarea contractului»”, potrivit The Guardian.
Dacă guvernul trebuia să asigure banii în avans, de ce nu a comandat costumele personal, se întreabă editorialistul publicației.
În cele două săptămâni anterioare adjudecării acestui contract, guvernul a fost abordat de 16.000 de companii care se ofereau să furnizeze echipamente de protecție personală (PPE). Unii dintre aceștia au o lungă experiență în fabricarea sau furnizarea de PPE și aveau stocuri imediate.
Din nou, guvernul Johsnon se bazează pe starea de urgență pentru a-și justifica decizia.
