Într-o analiză „Geopolitical Futures” el punctează cu ce realități geopolitice se va confrunta lumea în 2023.
Reproducem analiza integrală a lui Friedman:
„Previziunile noastre pentru 2023, asemeni celor anterioare, reprezintă o încercare de a oferi o imagine a direcției în care se îndreaptă lumea. Facem acest lucru printr-o analiză holistică, acordând o atenție deosebită regiunilor și națiunilor ale căror acțiuni afectează în mod semnificativ sistemul global. Toate țările contează pentru cei care trăiesc în ele, dar, în scopul nostru, multe dintre ele sunt excluse, chiar dacă ne așteptăm ca acestea să fie influențate – uneori în mod dramatic – de țările și regiunile pe care le includem.
Problema centrală în acest an va fi spasmul continuu al disfuncționalităților economice, în egală măsură din pricina războiului din Ucraina, eforturilor de redresare post-pandemică și aspectelor mai banale ale ciclurilor de afaceri obișnuite. Aceste probleme sunt agravate de criza economică dramatică din China, ale cărei efecte se transmit inevitabil în întreaga lume în virtutea ponderii economice a Chinei. Crizele economice transnaționale și cu multiple fațete ca acestea necesită ani de zile pentru a fi rezolvate, iar în timpul rezolvării lor, vor genera consecințe politice în interiorul țărilor și între ele. Acest fenomen se va intensifica în 2023. Și, deși războiul din Ucraina este chinuitor de observat, nu este cea mai importantă problemă cu care ne confruntăm în acest an. Această onoare aparține Chinei.
China
Așa cum era de așteptat, criza economică a Chinei s-a intensificat în 2022, ceea ce a dus la mai multe cazuri de tulburări sociale, mai mediatizate. Acestea au fost aparent cauzate de lockdown-urile COVID-19, dar, ca în cazul tuturor protestelor, au devenit mișcări mai ample, cu oameni care și-au exprimat nemulțumirile economice și politice.
Într-un fel, China este o victimă a propriului său succes. Creșterea sa economică vertiginoasă a fost nesustenabilă, dar investitorii interni și internaționali au crezut că este permanentă, așa cum obișnuiesc să facă. China are nevoie disperată de capital de investiții și de exporturi fără restricții pentru a-și stabiliza sistemul. Odată cu criza economică globală, ambele sunt mai greu de obținut – fapt care a forțat China să își redefinească relația cu probabil singura țară capabilă să furnizeze capital de investiții și cerere de produse în plină recesiune: Statele Unite.
China are un canal oficial de comunicare cu Statele Unite încă din noiembrie. Până în prezent, discuțiile nu au fost productive, dar preconizăm că vor fi. Beijingul va trebui să reducă tensiunile militare cu Statele Unite, cu excepția teatrului normal de salvare a aparențelor. Statele Unite au și ele motive să se poarte frumos; nu doresc ca China să se apropie de Rusia și nici ca Beijingul să acționeze agresiv în fața unei catastrofe economice.
Cu toate zbaterile de sabie dintre cele două, nu ne așteptăm la un război sino-american. China nu își poate permite o înfrângere într-un război, deoarece poziția sa economică acasă este pusă sub semnul întrebării. Ea trebuie să se concentreze pe rezolvarea problemelor sale economice și pe stingerea tulburărilor. Pentru a face acest lucru, va avea nevoie de o relație rezonabilă cu SUA.
Statele Unite
În acest moment, SUA nu-și pot permite să abandoneze Ucraina. După ce America și-a afirmat interesele acolo și a făcut presiuni asupra altor națiuni pentru a coopera, opțiunile americane sunt limitate. Totuși, Washingtonul duce un război optimist. Ucrainenii absorb pierderile, chiar dacă livrarea de arme și muniții americane le impune rușilor pierderi grele. Washingtonul va face presiuni pentru un acord negociat care să țină Rusia cât mai departe de granițele NATO și își va menține această poziție pe tot parcursul anului.
Pe plan intern, SUA vor cunoaște o recesiune semnificativă, similară celei din anii 1970, când costul Vietnamului, embargoul petrolier arab și încetinirile naturale ale ciclului de afaceri au creat o inflație masivă și presiuni asupra locurilor de muncă. Această recesiune, ca și cea de atunci, va începe să se concentreze asupra schimbărilor ciclice pentru acest deceniu.
Rusia
Războiul din Ucraina este blocat. De fiecare dată când forțele armate ucrainene obțin o victorie tactică, Rusia le împiedică să o exploateze pe deplin – și viceversa. Această stare de lucruri ar sugera că se prefigurează un acord negociat și, deși credem că acesta este rezultatul logic, până acum nimeni nu pare dispus să cedeze.
Perspectivele unei înțelegeri depind, într-o anumită măsură, de viabilitatea economiei rusești. Răspunsul inițial al Occidentului la invazie a fost o campanie debilitantă care, pentru o perioadă, a paralizat economia Rusiei. Deși Rusia nu a ieșit din impas, și-a revenit suficient de bine pentru a menține cel puțin o anumită influență în război, pe piețele internaționale de energie și așa mai departe.
Dincolo de aspectele economice, două obstacole majore au zădărnicit orice încercare de a pune capăt impasului. Primul este o condiție prealabilă conform căreia niciuna dintre părți nu va relua ostilitățile într-un moment ales de ele. Ambele doresc să își păstreze acest drept. Al doilea este lipsa de dorință de a ceda teritoriu, ceea ce este dificil din motive de politică internă. Ucrainenii vor să dețină controlul asupra întregii lor țări. Publicul rus ar fi îngrozit dacă toate morțile și greutățile au fost pentru mult mai puțin decât li s-a promis. (Un element cheie de ambele părți ale războiului este gestionarea publicului. Ucraina și SUA au demonstrat că își pot gestiona publicul. Rusia este cea care trebuie urmărită).
Nu există niciun motiv să credem că niciuna dintre părți nu o va zdrobi pe cealaltă. Este posibil să aibă loc discuții de pace, dar o soluționare rapidă este puțin probabilă. Miza este mare și niciuna dintre părți nu va ceda. Cea mai probabilă variantă este că războiul va continua, dar nu fiți surprinși să vedeți începuturi de discuții în vederea unei rezolvări.
Europa
Este dificil de prognozat Europa, deoarece „Europa” este, în cele din urmă, un concept geografic legat între ele de organizații multinaționale, dintre care cele mai mari sunt NATO și Uniunea Europeană, fiecare cu propria listă de membri și propria misiune. Este mai bine să ne gândim la Europa ca la o arenă de cooperare și coerciție.
O problemă majoră pentru Europa în 2023 va fi accesul continuu la energia rusă. Europenii sunt de acord că au nevoie de petrol, dar nu se pot pune de acord asupra prețului care ar trebui plătit pentru el. Polonia se opune oricărei concesii către Rusia. Ungaria nu o face. Germania este dornică să mențină livrările de petrol, dar trebuie să se subordoneze Statelor Unite, cel mai mare client al său și garant al securității naționale. Luați în considerare, de asemenea, faptul că Europa crede, în general, că o victorie a Rusiei în Ucraina ar fi rea pentru continent. Țări precum Polonia, Republica Cehă și Germania își amintesc de Războiul Rece și nu se grăbesc să recreeze granițele care l-au definit. Există un sprijin autentic în guverne – și în unele opinii publice – pentru război.
Uniunea Europeană a fost concepută pentru pace și prosperitate. Războiul pune la încercare aceste idealuri și distorsionează interesele geopolitice și dorințele economice. Unele țări consideră că trebuie să acorde prioritate pregătirilor de război în detrimentul considerentelor economice. Acest lucru va pune la încercare unitatea UE în anul următor, nu numai în legătură cu această problemă, ci și cu sentimentul tot mai puternic că blocul subminează interesele economice și militare naționale. UE va continua, chiar dacă încet, să se fragmenteze, pe măsură ce interesele naționale vor fi divergente.
India
India apare încet-încet ca o putere economică și militară a cărei ascensiune afectează pe toată lumea. Are una dintre economiile majore cu cea mai rapidă creștere – cu siguranță printre economiile dezvoltate și de dimensiuni similare. Acum trebuie să fie inclusă în rândul națiunilor care influențează sistemul global.
Strategia națională a Indiei este de a face echilibristică între marile puteri, în special Rusia și Statele Unite, o practică ce va crea în mod inevitabil tensiuni în interiorul unei țări care este faimos de pestriță. Prin urmare, India se va dezvolta pe alocuri, pe măsură ce își va gestiona relațiile cu adversarii istorici și va distorsiona legăturile cu aliații tradiționali. New Delhi va spori, de exemplu, cooperarea economică și industrială cu Rusia pentru a ține echilibrul împotriva Chinei. Întotdeauna au existat întrebări cu privire la momentul în care India va deveni o mare putere. Anul viitor pare să fie momentul.
Orientul Mijlociu și Africa de Nord
Vor apărea noi alianțe, iar cele vechi se vor destrăma. Israelul a devenit deja o ancoră majoră a regiunii, după cum o demonstrează acordurile Abraham, dar forțele din interiorul țării au creat un anumit grad de neliniște în națiunile arabe. Mai important este viitorul politic al Turciei, în condițiile în care epoca Erdogan se apropie de sfârșit, iar regiunea se pregătește pentru noi politici turcești. Chestiunile interne vor domina regiunea în 2023 – ceea ce nu este puțin lucru pentru o regiune măcinată de decenii de război – și mai ales cele din interiorul Israelului și al Turciei. Niciuna dintre ele nu va oferi prea multă claritate.
Citește și: Partidul premierului austriac Karl Nehammer câștigă alegerile regionale, dar pierde majoritatea
America Latină
Comportamentul Americii Latine în 2023 va fi determinat de incapacitatea sa de a se recupera după pandemia COVID-19. Aceasta a fost, fără îndoială, regiunea cea mai grav afectată și și-a revenit cel mai lent. Țările din America Latină vor asista la tulburări sociale intense, iar guvernele vor acorda prioritate legăturilor externe cu beneficii economice. Creșterea incertitudinii globale și a concurenței în jurul materiilor prime, cum ar fi alimentele, energia și metalele, va stârni un interes reînnoit din partea țărilor din emisfera vestică pentru stabilirea de legături comerciale bazate pe mărfuri. Rusia și China nu vor putea concura la fel de puternic în America Latină ca în anii trecuți. Propriile lor probleme economice le vor împiedica să ofere soluții financiare atât de departe, creând o oportunitate pentru SUA de a consolida legăturile, inclusiv cu guvernele uneori adversare din Cuba și Venezuela.
Citește și: Oficial NATO: Alianța, pregătită pentru confruntare directă cu Rusia. România, „o linie roșie”
Concluzii
Este ușor să uităm că trăim în era post-Război Rece de mai bine de 30 de ani. Lumea nu a fost niciodată perfect armonioasă, dar țările păreau în general să vâslească în aceeași direcție. 2023 ar putea fi, în sfârșit, anul în care lumea începe să se îndrepte spre o altă eră. Alianțele și relațiile se vor fragmenta pe măsură ce interesele vor fi divergente, ceea ce ar putea chiar să reducă presiunea în unele locuri. Tensiunile create de competiția dintre SUA și China vor modela, cel puțin parțial, aceste interese, chiar dacă Beijingul și Washingtonul vor ajunge la un fel de înțelegere economică formală și la o înțelegere militară informală.”
Comentarii 0