De-a lungul anilor, femeile au fost atrase de bărbații din spatele gratiilor. De fapt, ucigașul în serie din California, Richard Ramirez, criminalul condamnat Charles Manson, împreună cu ucigașul din nordul Californiei, Scott Peterson, au primit cu toții cereri în căsătorie în închisoare, în ciuda crimelor lor odioase. Iar odată cu introducerea mai multor platforme online special create femeile pot comunica cu ușurință cu deținuții din închisoare.
În cartea "Femei care iubesc bărbați care ucid", autoarea Sheila Isenberg explorează acest fenomen. Cartea conține nenumărate interviuri cu femei, psihiatri, avocați, asistenți sociali, gardieni de închisoare în speranța de a face lumină asupra motivelor pentru care femeile sunt atrase de bărbații din spatele gratiilor.
Care psihologia din spatele dragostei față de un deținut violent?
„Adevăratul miez al întregii probleme este că toate acestea sunt femei care sunt afectate.
În viețile lor anterioare au fost abuzate fie de părinți, fie de tați, fie de primii lor soți, fie de iubiți, fie de orice altceva. Au fost abuzate sexual, psihologic și emoțional.
Acestea sunt femei care au fost rănite. Și când ești într-o relație cu un bărbat din închisoare. El este în închisoare. Nu o să-ți facă rău. Nu te poate răni. Așa că ești mereu într-o stare de control, pentru că tu ești cea care este în exterior. Ești liber. Te duci înăuntru și îl vizitezi. Poți decide dacă îi accepți telefoanele cu taxă inversă.
Deci, într-un fel, chiar dacă escrocii sunt foarte manipulatori - de aceea îi numim escroci și sunt manipulatori cu femeile - tot femeia este cea care decide cât de departe vrea să meargă și știe că nu poate fi rănită. Și fiecare femeie pe care am intervievat-o fusese abuzată în trecut și asta am aflat. Acesta a fost marele secret”, spune Sheila Isenberg.
Ce se întâmplă în mintea femeilor când se îndrăgostesc de un deținut?
Femeile erau, în general, așa cum au descris-o ele, îndrăgostite nebunește, îndrăgostite cu disperare. Se îndrăgostiseră într-un mod care le făcea să nu mai vadă lumea din jurul lor.
Știți, totul era ceea ce eu numesc "prima etapă - dragoste super romantică". Așa o vedeau ele. Este genul de dragoste nebună, pasională, care te face să-ți pierzi pofta de mâncare, care te face să vrei să dansezi și să cânți. Când întâlnești pe cineva pentru prima dată și ești înnebunit după acea persoană - toate foloseau acest limbaj. „Mă îndrăgostesc. Am fost orbită de dragoste”.Și asta a fost reacția inițială.
Acea iubire romantică a fost menținută pe parcursul relației pentru că bărbații se aflau în închisoare, pentru că nu puteau avea o viață normală cu ei. Nimeni nu venea acasă după serviciu și își scotea șosetele murdare și le lăsa pe podea. Nimeni nu a spus: "Oh, am uitat să strâng rufele". Nimeni nu a spus: "Ai tu grijă de copii în seara asta, sunt obosit". Nu a fost nimic din ceea ce se întâmplă în mod normal într-o căsătorie sau într-o relație de normală.
Femeile percep astfel de pericole ca pe ceva romantic
Mereu era: "Oare mă vor lăsa să intru să-l văd?" "Ce va spune avocatul lui?" "Va fi eliberat condiționat?". Toate aceste lucruri dramatice sunt super dramatice, melodramatice.
Și, bineînțeles, să vizitezi pe cineva într-o închisoare în care ești înconjurat de sârmă ghimpată, de ziduri înalte de cărămidă și de gardieni răutăcioși face ca relația ta să fie aproape ca între Cenușăreasa și prinț - toată lumea vrea să te prindă. Încearcă să vă țină despărțiți. Este foarte periculos. Este atât de romantic.
Așa că a avea o relație cu un bărbat aflat în închisoare pentru crimă este aproape ca și cum ai citi un roman de dragoste în care nu știi niciodată ce se va întâmpla în continuare. Nu știi niciodată dacă te vor lăsa să intri în închisoare sau dacă sunt în stare de izolare sau ce se va întâmpla”, a precizat autoarea cărții.
Femeile care iubesc deținuți ajung să raționalizeze faptele lor
Întrebată dacă s-au simțit aceste femei vinovate că au avut o relație cu cineva care a comis o crimă teribilă, autoarea cărții "Femei care iubesc bărbați care ucid", Sheila Isenberg spune: „Mai multe dintre femeile pe care le-am intervievat au reușit să găsească o modalitate de a raționaliza într-un fel sau de a atenua crima și de a o scuza: "Nu a vrut neapărat să fie acel ucigaș".
A existat chiar o femeie pe care am intervievat-o care a fost jurat într-o instanță de judecată care a condamnat un bărbat pentru crimă deși era nevinovat și apoi a mers să-l viziteze în închisoare și s-a îndrăgostit de el. Iar după aceea a spus: "Știți, nu era cu adevărat vinovat și nu știu de ce l-am condamnat".
