„Cernobâlul zburător”: Burevestnik, prima rachetă nucleară rusească care contaminează atmosfera în zbor

O analiză publicată de cotidianul german Welt, bazată pe cercetările a doi specialiști de la prestigiosul Massachusetts Institute of Technology (MIT), readuce în atenție unul dintre cele mai controversate proiecte militare dezvoltate de Rusia în ultimii ani: racheta de croazieră Burevestnik.

„Cernobâlul zburător”: Burevestnik, prima rachetă nucleară rusească care contaminează atmosfera în zbor

Prezentată de Kremlin drept o armă revoluționară, capabilă să zboare practic nelimitat datorită unui reactor nuclear miniaturizat, Burevestnik este descrisă de experți drept o tehnologie care ar putea genera riscuri radiologice fără precedent chiar în timpul zborului.

Tocmai din acest motiv, unii analiști au început să o numească „Cernobâlul zburător”.

"Imagine a weapon so unhinged that even at the height of the #ColdWar, when #Washington and #Moscow were caught in an arms race, both sides looked at the blueprint of a particular #cruisemissile and said this is too insane." #Burevestnik #Skyfall #NuclearMissile #Russia #USA pic.twitter.com/xmStbdAZQl

— Jack van Hees (@JackvHees) June 22, 2026

Cum funcționează racheta nucleară Burevestnik

Potrivit cercetării, racheta utilizează un sistem de propulsie diferit de cel întâlnit la rachetele de croazieră convenționale. În locul combustibilului clasic, precum kerosenul, aerul aspirat de motor este încălzit direct de energia produsă de un reactor nuclear compact aflat la bord.

Pentru a reduce greutatea și a simplifica designul, proiectanții ruși ar fi eliminat componente esențiale utilizate în reactoarele nucleare civile, inclusiv sistemele complexe de răcire și structurile de izolare.

Conform datelor analizate de cercetători pe baza imaginilor și materialelor video disponibile public, Burevestnik ar avea aproximativ 9,5 metri lungime și o anvergură a aripilor de circa 5,6 metri.

Racheta ar evolua la viteze subsonice ridicate, similare celor ale altor rachete de croazieră moderne, însă avantajul principal nu ar fi viteza, ci autonomia.

"Adevărata capabilitate a acestui sistem nu rezidă în viteză, ci în autonomie. Spre deosebire de rachetele convenţionale, Burevestnik nu este limitată de combustibil şi poate rămâne în aer ore sau chiar zile întregi înainte de a lovi o ţintă", arată raportul citat de Welt.

Pentru a funcționa în aceste condiții, reactorul ar trebui să genereze aproximativ 4,3 megawați în timpul zborului de croazieră și peste 15 megawați în timpul manevrelor complexe sau al ascensiunii.

Experții avertizează asupra riscului de contaminare radioactivă

Cea mai mare îngrijorare a cercetătorilor nu este legată de capacitatea militară a rachetei, ci de impactul potențial asupra mediului. Potrivit analizei, aerul exterior ar trece direct prin zona activă a reactorului nuclear înainte de a fi evacuat prin partea din spate a motorului.

Acest tip de construcție, descris de experți drept un „reactor nuclear deschis”, ar putea genera particule și izotopi radioactivi care sunt eliberați direct în atmosferă pe durata zborului.

Specialiștii susțin că, în lipsa unui schimbător de căldură care să separe fluxul de aer de materialul radioactiv din reactor, contaminarea mediului devine inevitabilă.

Mai mult, chiar și în situația în care racheta nu ar transporta un focos nuclear, un eventual accident, o prăbușire sau o interceptare ar putea provoca contaminarea radioactivă a zonei afectate.

Riscurile cele mai mari sunt asociate însă fazelor de testare, transportului și recuperării epavelor rezultate în urma unor incidente.

Potrivit informațiilor disponibile, Rusia a desfășurat anterior teste ale rachetei Burevestnik în zona arhipelagului arctic Noua Zemlea, una dintre principalele regiuni folosite de Moscova pentru experimente militare și nucleare.