Scopul: asigurarea a cel puțin 1,4 miliarde de metri cubi de apă suplimentari.
De data aceasta nu este ”opera” coronavirusului. Canalul Panama, una dintre cele mai utilizate rute comerciale din lume – aproximativ 3,5% din comerțul internațional o tranzitează – își vede activitatea amenințată de încălzirea globală. Administrația Canalului Panama caută o soluție durabilă pentru a asigura furnizarea a 1,4 miliarde de metri cubi suplimentari de apă.
Administratorul a lansat o cerere de oferte și intenționează să investească aproximativ 2 miliarde de dolari în proiect.
Soluțiile avute în vedere variază de la pomparea apei subterane la construcția de baraje, desalinizarea apei de mare sau alimentarea de la stațiile de purificare.
Cum poate o axă maritimă lungă de 77 de kilometri și care leagă două oceane să fie în criză de apă? De fapt lacul Gatùn, creat artificial la începutul secolului al XX-lea prin construirea unui baraj pe râul Chagres, este cel care constituie problema. Aflat în mijocul canalului, acesta este cel care alimentează cu apă cele trei ecluze Gatùn, prin care navele trec obligatoriu pentru a ajunge la Oceanul Atlantic.
Sistemul pompează direct din apa dulce a lacului pentru a ridica navele de la nivelul mării până la cel al canalului. O operațiune care provoacă „o monstruoasă risipă de apă”, potrivit vicepreședintelui ACP Carlos Vargas: pentru trecerea fiecărei nave este nevoie de 76.000 de metri cubi de apă dulce.
Dar lacul Gatùn seacă: precipitațiile, de care depinde sistemul de ecluze, au fost cu 20% mai puține în 2019 față de media din anii precedenți. Canalul a colectat doar 3 miliarde de metri cubi de apă în loc de 5,2 miliarde de care are nevoie pentru a funcționa normal.
După ce în 2019 a înregistrat un nivel record de tonaje (450,7 milioane de tone) și o cifră de afaceri record, administrația canalului a fost obligată să restricționeze traficul de la 32 la 27 de traversări zilnice la începutul anului 2020. Navele de peste 38,1 metri și cu lățimea de 27,7 metri trebuie, de asemenea, să plătească o taxă suplimentară de 10.000 de dolari (8.440 euro), precum și o suprataxă variabilă – de la 1 la 10% din costul standard al taxei – în funcție de nivelul lacului Gatùn.
Pentru administratorul Canalului, Ricaurte Vasquez, cererea de oferte este „fundamentală” pentru „protejarea viitorului [acestei rute interoceanice], una dintre cele mai importante axe ale comerțului mondial”, potrivit unui articol din Les Echos, tradus de Rador.
