Arme biologice în labortoarele Rusiei. Elțîn a recunoscut originea militară a antraxului din 1979

La aproape șase ani de la izbucnirea pandemiei de COVID, există o nouă urgență sanitară în urma informațiilor despre decesul unui cercetător rus, suspectat de a fi contractat ciumă pneumonică.

Acest incident a determinat autoritățile să plaseze în carantină peste 200 de persoane dintr-o regiune izolată a Siberiei, să impună măsuri restrictive în spitale și să impună obligativitatea purtării măștii, deși susțin că decesul tinerei Daria Șipilova a fost cauzat de o pneumonie de etiologie necunoscută, nu de ciumă.

Ciuma pneumonică este extrem de contagioasă și poate declanșa epidemii severe prin transmiterea de la o persoană la alta, intermediată de particule respiratorii, de aceea OMS a ridicat gradul de alertă.

Arme biologice în labortoarele Rusiei. Elțîn a recunoscut originea militară a antraxului din 1979

Din punct de vedere istoric, ciuma a provocat pandemii de amploare, soldate cu o rată ridicată a mortalității. În secolul al XIV-lea, aceasta a fost cunoscută sub numele de „Moartea Neagră”, cauzând peste 50 de milioane de decese în Europa.

Conform unor estimări, Moartea Neagră a decimat între o treime și jumătate din populația Europei în perioada cuprinsă între anii 1347 și 1353.

Potrivit Organizației Mondiale a Sănătății, ciuma este cauzată de bacteria *Yersinia pestis*, o bacterie zoonotică întâlnită de obicei la mamiferele mici și la puricii acestora.

Persoanele infectate cu *Y. pestis* dezvoltă adesea simptome după o perioadă de incubație cuprinsă între una și șapte zile. Ciuma bubonică este cea mai frecventă formă clinică.

Ciuma se transmite între animale și oameni prin mușcături de purici infectați, contact direct cu țesuturi infectate și inhalarea de particule respiratorii infectate.

Ciuma poate fi o boală foarte gravă la oameni, având o rată a mortalității cuprinsă între 30% și 60% în cazul formei bubonice și fiind întotdeauna fatală în formele pneumonică și septicemică, dacă nu este tratată.

De remarcat este faptul că informațiile sugerează că bacteria suspectă că ar fi provocat ciuma ar putea proveni dintr-un institut rus specializat în combaterea ciumei, fapt ce atrage atenția asupra programelor secrete de cercetare a armelor biologice din Rusia și readuce în memorie epidemia mortală de antrax din 1979 din Uniunea Sovietică, declanșată, de asemenea, într-un centru de cercetare.

Incidente legate de programul armelor biologice sovietice din „Complexul 19”

Autoritățile resping ipoteza unei scurgeri din laborator, susținând că nu există nicio legătură între decesul tehnicianului de laborator Daria Șipilova și activitatea sa de cercetare în cadrul Institutului Anticiuimă, însă istoricul Moscovei în gestionarea unor astfel de incidente și în ascunderea unor informații cruciale a alimentat temerile că aceasta ascunde mai multe informații decât dezvăluie.

Și aduce în actualitate evenimentele legate de scurgerea de antrax de la Sverdlovsk din 1979.

Potrivit versiunii oficiale a Uniunii Sovietice, aceasta a dus la moartea a 66 de persoane, însă, conform cercetătorilor independenți, a provocat decesul a sute de oameni.

În aprilie 1979, un filtru de evacuare lipsă sau reinstalat incorect la Complexul 19 – o unitate militară de microbiologie implicată în programul sovietic de arme biologice – a dus la eliberarea în atmosferă a unor aerosoli conținând spori de *Bacillus anthracis*.

În orele următoare, vântul a purtat norul contaminat deasupra orașului. Persoanele expuse la acest nor au dezvoltat antrax prin inhalare în zilele ce au urmat. Au fost afectate și animalele din zonă.

Autoritățile sovietice au susținut inițial că bacteria s-a răspândit prin intermediul „cărnii contaminate”.

Totuși, evidențele spitalicești, dovezile rezultate din autopsii și anchetele epidemiologice, interviurile cu victimele, cercetările independente, precum și propria anchetă a Rusiei din 1992, au demonstrat că afecțiunea era antrax prin inhalare – și nu forma gastrointestinală invocată în versiunea oficială despre „carnea contaminată”.

Majoritatea infecțiilor erau grupate geografic de-a lungul direcției vântului care bătea dinspre unitate, iar tulpina bacteriană corespundea cu materialul studiat în acel centru, confirmând astfel ipoteza unei scurgeri accidentale din laborator.

Boris Elțin, oficialul regional al Partidului Comunist de la acea vreme – care a devenit ulterior președinte al Rusiei –, a recunoscut public în 1992 că focarul a provenit de la instalația militară.

O investigație din 1994, condusă de Matthew Meselson – care a avut acces la documente oficiale și a utilizat date privind vântul, locațiile victimelor și comparații între tulpini – a confirmat eliberarea accidentală în atmosferă a unei tulpini de laborator.

În 2016, cercetătorii au secvențiat în cele din urmă genomul bacteriei responsabile pentru decese, confirmând că era vorba despre o tulpină a bacteriei *Bacillus anthracis* (agentul cauzator al antraxului), modificată de oamenii de știință sovietici.

A fost una dintre cele mai mari epidemii de antrax prin inhalare din istorie și o dovadă incontestabilă a implicării secrete a Uniunii Sovietice în cercetarea armelor biologice ofensive.

Evenimentul este supranumit uneori „Cernobîlul biologic”.

Citește și: Ciuma lui Putin. Lucrau cercetătorii ruși la o armă biologică? Mama Dariei: „Mi-au ucis fata”

De remarcat este faptul că unitatea sovietică de cercetare a armelor biologice „Compound 19” a încălcat Convenția privind armele biologice din 1972, document semnat de URSS.

Conform rapoartelor, sovieticii au efectuat modificări similare asupra bacteriei ciumei (*Yersinia pestis*), asupra *Francisella tularensis* (bacteria care provoacă tularemia) și asupra bacteriilor *Legionella*, responsabile de boala legionarilor.

Scurgeri similare de viruși și bacterii letale din laboratoarele sovietice de arme biologice

Există, de asemenea, relatări despre scurgeri similare de viruși și bacterii letale din laboratoarele sovietice de arme biologice, produse în trecut.

În 1971, un tânăr om de știință s-a îmbolnăvit, se pare, după ce o navă de cercetare, „Lev Berg”, s-a apropiat prea mult de insula Vozrojdenia din Uzbekistan, unde sovieticii operau un laborator secret de cercetare a armelor biologice.

Citește și: Alertă de sănătate publică. OMS nu poate evalua riscurile focarelor de ciumă din Rusia, din lipsă de date

Câteva zile mai târziu, omul de știință a fost diagnosticat cu variolă.

Un an mai târziu, cadavrele a doi pescari dați dispăruți au fost găsite în apropiere, plutind în barca lor. Se presupune că aceștia contractaseră ciuma.

Este evident că sovieticii au continuat să lucreze la arme biologice ofensive chiar și după semnarea Convenției privind armele biologice din 1972.

Există temeri că Rusia a continuat astfel de cercetări chiar și după prăbușirea Uniunii Sovietice.