Zeci de greșeli și în manualul de istorie: hărți care nu există, nume greșite, surse inexistente

Profesorul Stan Stoica publică pe pagina sa de Facebook o serie de erori, deficiențe și neclarități în noul manual de Istorie de clasa a VI-a, EDP:
„Erori
1. Nume scris greșit: Michelangelo este trecut ca fiind Buonarotti, nu Buonarroti, cum este corect. Este scris greșit de cel puțin 7 ori, la paginile 26, 30 și 31;
2. Trimiteri către hărți inexistente: la pagina 17, elevii au ca sarcină de lucru: „pe baza hărții D, de la pagina 14... realizați...”. La pagina 14 nu există vreo hartă;
3. Trimiteri către aplicații care nu se referă la tema în discuție: la pagina 18, după ce vorbește despre incași și marele Inca, există o trimitere către Aplicația 1, pag. 19. Însă aplicația 1 de la p. 19 se referă la Cristofor Columb și la azteci, nu la incași;
4. Cuvinte folosite greșit: La pagina 53, Activitatea 1 D, este folosit greșit cuvântul „investit”, în loc de „învestit”. „Dumnezeu i-a investit pe regi...”. Poate fi o greșeală a traducătorului din Bossuet, însă chiar și în acest caz autorul ar fi trebuit să corecteze.
5. Titlul unei lucrări scris greșit: La pagina 67, în loc de Candid sau optimismul, autorul a scris Candid sau optimistul;
6. Exprimarea greșită a unor repere cronologice: Pagina 76: „între anii 1793 și 1794”; pagina 88: „între anii 1814 și 1815” și „între anii 1870 și 1871”. A se observa că între acești ani... nu există nimic. Corect era „în anii...”
7. Ani redactați greșit: La pagina 45, Aplicația 1, activitatea (e), vorbind despre Actul de supremație, este dat anul 1543, în loc de 1534, cum apare, corect, de mai multe ori în lecție;
8. Denumire geografică scrisă greșit: La paginile 48 și 56, munții „Urali” (greșit), în loc de „Ural” (corect);
9. Autorul recapitulează teme pe care de fapt nu le-a tratat în lecții. La recapitularea de la pagina 56 introduce o temă nouă, clarobscurul în pictură, despre care de fapt nu a vorbit până atunci;
10. Utilizarea greșită a unor temeni: Autorul relativizează termenul „document”, trecând sub această categorie, pe tot parcursul manualului, inclusiv texte aparținând unor istorici (ex. p. 51, un text din istoricul Aurel Decei este „document”). Când le predăm izvoarele istorice, la clasa a V-a, ei află că documentul este altceva.
11. Termeni explicați greșit:
a. La pagina 26, lecția Renașterea: geneza spiritului european, termenul „perspectivă”, din domeniul picturii, este explicat la dicționar ca fiind un „procedeu geometric care permite redarea, într-o pictură, a impresiei de profunzime...”. De văzut DEX-ul;
b. La pagina 34, cuvântul erezie este explicat ca „necredință”, când de fapt înseamnă o credință greșită, strâmbă, alterată; din nou la pagina 40: „ca să lupte împotriva celor pe care îi considera necredincioși (sau eretici)”;
12. Multe surse istorice sunt... create de autor! Este un lucru privit îndeobște ca fiind grav, în breasla istoricilor, chiar dacă este un manual școlar. Argumente:
a. Prea multe surse istorice scrise sunt redate fără a se respecta forma inițială a textului. Așa cum menționează autorul, sunt adaptări ale unor texte care constituie izvoare istorice (vezi p. 19, 22, 33, 37, 41, 55, 69, 71, 79). Ideea de a adapta textele unor izvoare istorice sau ale unor istorici nu poate fi justificată, mai ales atunci când devine o regulă, și nu o excepție! Munca unui autor tocmai în asta constă: să caute cele mai potrivite texte, care să folosească scopului didactic urmărit. Nu să le creeze!
b. La pagina 51, Activitatea de învățare 1, autorul prezintă „documentul A”, un fragment compact dat ca fiind din Aurel Decei, Istoria Imperiului Otoman. În fapt, este un text alcătuit din fragmente de fraze și propoziții ale marelui istoric care se găsesc răspândite pe zeci de pagini, în ediția din 1978 a lucrării (Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1978, paginile 159-197). Dacă la alte surse autorul a scris măcar „adaptare”, sau „după...”, procedee oricum discutabile, aici precizarea lipsește. Manualele de istorie de până acum, atunci când dădeau un fragment dintr-un izvor istoric sau dintr-un comentariu al unui istoric, marcau întreruperile de text prin puncte, paranteze etc.
c. Alte surse apar cu mențiunea „după” (ex. „după Eanes Gomez...”, pagina 13, plus multe altele). Sunt și acestea adaptări ale unor texte istorice? Nu se specifică nicăieri.
13. Surse fără ... sursă: p. 29; unui text dat ca sursă istorică nu i se precizează... autorul. Într-o paranteză scrie doar „Despre cartea tipărită”; la fel la pagina 41, la sfârșitul unei surse istorice despre Walter Milne scrie doar „Despre Walter Milne”. Nimic despre autorul textului sau despre lucrarea sau sursa de Internet (eventual) din care a fost preluat.
14. Evaluările conțin sarcini imposibil de îndeplinit sau evaluează achiziții pe care autorul nu le-a format:
a. La pagina 98, Evaluare, Subiectul 3, este inclusă o informație care nu se regăsește în lecții: „Devine stat independent în 1830”. Autorul vrea ca elevii să știe că Grecia este acest stat, însă nu le-a spus niciodată acest lucru.
b. La pagina 102, Evaluare finală, Sarcina 6, autorul cere ca pe baza hărții A (Statele latino-americane în sec. al XIX-lea) elevii să numească două state coloniale față de care popoarele latino-americane și-au proclamat independența”. Însă pe hartă este imposibil să citești cu ochiul liber care sunt aceste state! Harta nu se regăsește nici la sfârșitul manualului.
15. Greșeli la redactarea unor sarcini de lucru: La pagina 35, Aplicația 2 de la Studiul de caz Giordano Bruno și Galilei Galilei, elevii au ca sarcină să completeze, „pentru fiecare dintre cei trei astronomi”. De fapt, sunt doar doi, cei cărora le este dedicat studiul de caz. Profesorii și elevii nu vor ști la care al treilea se referă autorul.
16. Concepte istorice de bază explicate imprecis, vag, derutant, simplist: Umanismul este definit (p. 28) ca fiind „o mișcare culturală și științifică din vremea Renașterii care a susținut importanța dezvoltării omului ca ființă liberă, responsabilă și educată precum și a umanității în general”.