Este vorba despre o directivă adoptată în aprilie 2019, pentru protejarea agricultorilor şi a IMM-urilor din sectorul agroalimentar în faţa practicilor supermarketurilor.
De exemplu, statele trebuie să interzică efectuarea cu întârziere a unor plăţi sau anularea de ultim moment a unor comenzi în cazul produselor perisabile. Trebuie interzisă, de asemenea, modificarea unilaterală ori retroactivă a contractelor ori nerespectarea obligaţiei de a rambursa produsele nevândute.
Directiva permite agricultorilor şi IMM-urilor, ca şi organizaţiilor ce îi reprezintă, să dea în judecată hypermarketurile atunci când recurg la practici neloiale, iar statele membre trebuie să creeze autorităţi naţionale pentru a trata astfel de plângeri.
Mai întâi de toate, că primele consultări pentru legea privind transpunerea directivei 633/2019, au avut loc la Ministerul Agriculturii în primăvara lui 2020, deci la un an după apariția actului normativ european.
Acum, proiectul se află în dezbatere la Camera Deputaților (decizională) și există numeroase detalii tehnice în suspensie, cum ar fi termenele de plată – mai précis, dacă să fie mai scurte sau să se meargă până la maximul vizat de directive europeană.
Alte prevederi care suscită discuții, adoptate deja de Senat, se referă la diferențierea prețurilor în cazul aceluiași tip de produse sau alte detalii contractuale în relația furnizor-client.
Fără a intra în detalii, se pare să parlamentarii și-au dorit a fi chiar mai creativi decât legislatorii europeni. Dar cert este că, la doi ani de la apariția directivei, România tot nu a transpus-o în legislație. (Mai multe amănunte la RFI).
