În contextul mult dezbătutului Plan Național de Redresare și Reziliență (PNRR) și al jaloanelor trasate de Comisia Europeană, printre care se numără și modificarea legislației silvice, s-a evidențiat un punct tehnic deosebit de important: măsurarea în contextul estimării corecte a volumelor puse pe piață.

Iar Academia de Științe Agricole și Silvice „Gheorghe Ionescu-Șișești” a organizat un eveniment pe tema „Evaluarea cantitativă și calitativă a volumului de lemn recoltat – de la actul de punere în valoare la prelucrarea primară a lemnului”, sub conducerea profesorului Ioan Seceleanu, președinte al Secției de Silvicultură, la care a strâns laolaltă mai mulți specialiști, care lucrează în mediul universitar și institute de cercetare, dar și reprezentanți ai unor autorități și ai unor companii de exploatare sau prelucrare a lemnului, precum și administratori sau proprietari de păduri private și de stat. Nu au lipsit din sală nici jurnaliștii și reprezentanții unor asociații profesionale.

Actualitatea temei „Evaluarea cantitativă și calitativă a volumului de lemn recoltat – de la actul de punere în valoare la prelucrarea primară a lemnului” este dată de faptul că măsurarea lemnului este operațiunea care stă la baza relațiilor economice dintre agenții economici care activează în sector, dar și cea care stă la baza evaluării volumelor de lemn din pădure sau a volumelor aprobate pentru valorificare.

Măsurarea corectă a lemnului, esențială pe tot lanțul 

Măsurarea corectă, abordarea unor principii de evaluare și înregistrare a volumului de lemn, este esențială atât pentru proprietarii de pădure, cât și pentru cei care administrează, valorifică și prelucrează mai departe acest lemn.

Măsurarea corecta a lemnului este la fel de necesară pe tot lanțul de aprovizionare. Lipsa unor metode de măsurare coerente poate duce la interpretări aberante, la speculații, la denaturarea realității.

România suferă în acest moment de pe urma faptului că au fost vehiculate cifre de ordinul zecilor de milioane de metri cubi de lemn care dispar anual din păduri, ajungând în situația de a fi caracterizată ca fiind una din cele mai corupte țări din Europa cu privire la fenomenul tăierilor ilegale.

Lipsa unui sistem coerent de evaluare și măsurare a volumului de lemn recoltat generează blocaje, abuzuri și corupție

Lipsa unui sistem coerent de evaluare și măsurare, a unor metode obiective și universal valabile exprimate prin lege, conduce la creșterea gradului de birocratizare a activității din sector, la o legislație cu prevederi care generează blocaje, abuzuri și corupție.

În cadrul prezentărilor susținute la evenimentul „Evaluarea cantitativă și calitativă a volumului de lemn recoltat – de la actul de punere în valoare la prelucrarea primară a lemnului”, organizat de Academia de Științe Agricole și Silvice „Gheorghe Ionescu-Șișești”, a fost relevat efortul mediului academic de a pune bazele științifice clare ale metodelor de măsurare, dar și probleme concrete cu care cei care lucrează în acest domeniu se confruntă.

De exemplu, s-a dezbătut faptul că volumul măsurat al unei zone de pădure înregistrat într-un APV (act de punere în valoare) poate avea erori semnificative.

Legislația românească absolutizează cifrele înscrise în documentele de evaluare. Iar volumele de lemn exploatate trebuie să se regăsească, ulterior, pe tot lanțul cu precizie de 6 zecimale, situație imposibilă în realitate. 

Practic, astfel, o companie care achiziționează o partidă în care volumul înscris în actul de punere în valoare ( APV) este de 1.000 de metri cubi de lemn, trebuie să scoată din acea partidă exact 1.000 de metri cubi, neținându-se seama de eventualele diferențe.

Prin urmare, dacă volumul real exploatabil este mai mic decât cel înscris în APV, firmei de exploatare i se impută diferența ca lipsă de inventar, ca și cum ar fi valorificat diferența de masă lemnoasă ilegal.

Măsurători realizate cu instrumente ne-metrologizate, care pot genera erori între 5% și 20%. Legislația silvica intra în contradicție cu cea fiscală

În cazul lemnului transportat cu camioane, toleranțele acceptate la volumul unui transport sunt calculate conform unor studii care au luat în calcul mii de arbori.

Dar, toleranțele acceptate de 2%-4% la un transport de lemn sunt nerealiste, cât timp se măsoară cu instrumente ne-metrologizate, care pot genera erori între 5% și 20% in calculul volumului unei piese.

În cazul unui operator economic, de pildă, care primește în incintă un transport și care, în urma recepției, constată o diferență în minus între volumul înscris în documente și volumul real găsit, legislația silvică intră în contradicție cu cea fiscală.

În contabilitate trebuie înregistrat volumul recepționat, iar în aplicația SUMAL rămâne volumul indicat de furnizor, fără posibilitate de reconciliere.

Mai mult, rolul inițial al aplicației SUMAL, acela de a dovedi trasabilitatea lemnului pus pe piața în România, în conformitate cu normele europene EUTR, a fost extins la urmărirea tuturor materialelor lemnoase în toate stadiile de prelucrare, ceea ce a creat un efort birocratic excesiv pe tot lanțul de aprovizionare, ulterior punerii pe piața.

Președintele Asociaţiei Administratorilor de Păduri din România (A.A.P.), Adrian Creţu, a subliniat, de exemplu, faptul că ne aflăm într-o piață a lemnului liberă, comparând silvicultura din România cu silvicultura din alte țări unde lemnul se măsoară în platforma primară, în timp ce în țara noastră totul se rezumă la SUMAL și la operațiunile din SUMAL, nu pe tratamente silviculturale și cum trebuie efectuate ele.

De asemenea, Adrian Crețu a explicat că supra reglementările actuale duc la cheltuieli enorme ce scad competitivitatea pe piața internă și europeană.

Lemnul ar trebui păzit in pădure, iar tăierile ilegale ar trebui să fie prioritatea controlului, nu identificarea erorilor intr-un sistem informatic.

„Nimeni nu poate spune că nu există fenomenul de corupție în silvicultura din România. Există, așa cum există în celelalte domenii. Trebuie verificat cine generează acest fenomen”, a punctat profesorul Ioan Seceleanu.

Comparație între exprimarea volumului aceleiași piese de lemn rotund în accepțiunea diferitelor standarde naționale aplicate în diferite țări

Sursa: UNITED NATIONS - Economic Comission for Europe / Food and Agriculture Organization of the United Nations

Reglementările din România, depășesc prevederile și normele europene 

Una dintre concluziile generale în urma prezentărilor și a dezbaterilor din cadrul evenimentului pe tema „Evaluarea cantitativă și calitativă a volumului de lemn recoltat – de la actul de punere în valoare la prelucrarea primară a lemnului”, organizat de Academia de Științe Agricole și Silvice „Gheorghe Ionescu-Șișești”, a fost că reglementările din România nu sunt în concordanță cu regulamentele europene, EUTR și, mai nou, EUDR, și că, prin urmare, avem o suprareglementare care generează costuri pentru situații care nu aduc valoare, ci creează doar premise pentru interpretare, corupție sau abuz.

Lipsa de precizie a legii lasă loc de interpretări, interpretări ce pot fi speculate de persoane fără pregătire tehnica în domeniu.

De exemplu, standardele romanești, dar și cele internaționale, vorbesc despre măsurarea lungimii lemnului la intervale fixe, între 10 centimetri până la un metru, în anumite situații.

Standardul românesc prevede intervale de 25 de centimetri, cu rotunjirea valorii lungimii la limita inferioară.

De exemplu, un buștean lung de 4,05 metri va fi încadrat în intervalul 4,00-4,25 metri și lungimea va fi considerata de 4 metri. Pentru un buștean cu lungimea de 3,95 metri, lungimea va fi considerată de 3,9 metri.

Diferențele față de lungimile fizice sunt acceptate pentru ușurința măsurării și facilitarea tranzacțiilor comerciale și nu au scopul denaturării unui volum așa zis real.

În legislația românească se spune că „dimensiune efectivă - dimensiunea unei piese de cherestea / lemn rotund în momentul măsurării”, fără a se explica cum se face această măsurare. 

Prin urmare, concluzia participanților la evenimentul organizat de Academia de Științe Agricole și Silvice „Gheorghe Ionescu-Șișești” a fost că suprareglementarea și lipsa de coerenta a legislației silvice din România trebuie corectate. Iar  legiuitorul trebuie să țină seama de problemele și costurile create de o legislație improprie.

Din păcate, la prezentările și discuțiile din cadrul evenimentului, autoritățile și reprezentanții Ministerului Mediului, au confirmat, ca de fiecare dată, lipsa de interes pentru problemele reale ale sectorului, neparticipând și neluând în considerare situațiile obiective puse pe tapet de actorii din industria lemnului.