În ultimele șase luni, Rise Project a discutat și înregistrat zeci de studente, absolvente și profesori din UNATC, din generații diferite. Pentru mărturiile publicate există alte voci care le susțin, chiar dacă nu se regăsesc toate în text.  Sunt întărite de mesaje, martori, e-mailuri sau fotografii. Experiențele relatate seamănă: avansuri, mesaje insistente, urmăriri, amenințări sau șantaj profesional. Chiar și-o ușă spartă. Scenele au același regizor: profesorul Felix Alexa. Predă la UNATC din 1994 și este un artist multipremiat.  Admite relațiile cu fostele lui studente, dar respinge orice formă de hărțuire:  „Au fost niște relații de iubire”.

O confesiune asumată

„Din super senin (…) și-a tras scaunul lângă mine și m-a sărutat”, spune fosta studentă la UNATC, Bianca Stânea, acum în vârstă de 30 de ani, despre profesorul și regizorul de teatru Felix Alexa. „Nu am știut cum să reacționez. (…) Eu știam că el e profesorul meu, care trebuie să-mi dea notă ca să-mi iau disertația.”  „Profesorul de an” la UNATC era cel care coordona studentul pe toată perioada facultății. „Ca au soi de diriginte, (…) pe lângă faptul că îți predă majoritatea cursurilor, e și cel care ar trebui să te ghideze, să aibă grijă de tine”, explică fosta studentă poziția de putere în care se afla Alexa. 

Bianca a urmat cursurile unui master în regie la Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică (UNATC) – cea mai importantă unitate de învățământ de acest tip din țară -, între 2014 și 2016. 

După prima seară de repetiții, Bianca și Alexa au mai stat la un vin fiert în barul de lângă teatru, până s-a închis. Regizorul a invitat-o să continue discuțiile în garsoniera unde era cazat. Pe drum, a cumpărat o sticlă de vin. „N-am simțit că e ceva în neregulă să stai să bei un pahar de vin cu profesorul tău. (…) Am simțit pentru prima dată că nu mai sunt persoana aia care a venit de la Cluj să fure locul”, spune Bianca. Au vorbit despre teatru, despre școală. 

Apoi profesorul și-a tras scaunul lângă ea și a sărutat-o. 

Ea avea 24 de ani. El, 48. 

„El a zis ok”. Dar la ieșire, „m-a împins cu toată forța în ușă (…), și-a băgat limba în gura mea și a început să se frece cu corpul de mine. Avea penisul erect”, își aduce aminte fosta studentă. 

Alte mărturii

„Mi-a zis că, dacă mă hotărăsc să dau la Regie, mai întâi să-l sun pe el”, spune Mirela*, în prezent studentă la o altă facultate din cadrul universității.  

S-a întâmplat recent, la un eveniment din lumea teatrului. Profesorul a invitat-o la masă sa să bea un pahar de vin și a insistat să facă schimb de numere de telefon. Auzise poveștile altor prietene, așa că Mirela a tradus asta ca „sex contra promovare” la examenul de admitere.

„Nu sunt omul. Deci nu sunt omul să fac așa ceva”, ne spune Felix Alexa la telefon, subliniind că i „se pun în gură vorbe care nu sunt (există)”.

Raluca* (26 de ani), scenograf, povestește cum sub pretextul realizării unor schițe pentru un spectacol, Alexa (54 de ani) i-a făcut recent avansuri insistent, deși i-a spus că se află într-o relație. 

„Mi-a zis că crede că e foarte greu pentru o fată atât de frumoasă ca mine să mai găsească un bărbat adevărat în lumea asta. (…) Mi-a adus flori. (…) Mi-a zis că vrea să-mi fie mentor, că sunt foarte talentată, dar trebuie să mă cizelez un pic.” 

Felix Alexa neagă că s-ar fi folosit vreodată de poziția sa profesională: „Sunt cunoscut (în lumea teatrului) ca un om foarte, foarte direct și corect. (…) N-am profitat niciodată de (…) poziția mea, (…) în niciun fel”. 

Ce spune Alexa

„Cred că greșiți complet” s-a transformat în „Nici nu v-am spus (…) că unele lucruri nu sunt adevărate. V-am spus că alea care sunt adevărate sunt scoase din context”. 

Scuza principală a profesorului pentru comportamentul său este „iubirea”, care „se întâmplă”, „pur și simplu”: „Dacă au fost niște relații, au fost absolut (…) serioase și de iubire”, „emoționale, senzoriale”, „puternice, pasionale”, „complet acceptate” de ambele părți. 

„Ăsta e adevărul. În rest sunt interpretări ale unor relații”, a subliniat el. 

Investigația este AICI

FAIMA LUI FELIX ALEXA

În 1992, când termină UNATC, Felix Alexa este deja faimos. „Toată lumea bună a teatrului românesc” vine să-i vadă debutul, piesa pe care o montează la teatrul Cassandra, povestește el într-un interviu. La doar 24 de ani, ajunge să monteze pe scena Teatrului Național din București (TNB) spectacolul „Vrăjitoarele din Salem”, de Arthur Miller. 

La doi ani după ce a terminat facultatea, începe să predea la UNATC, la departamentul Regie – Teatru. Devine astfel coleg de serviciu cu tatăl său, profesorul și regizorul Visarion Alexa. 

De-a lungul anilor are o activitate prolifică. Regizează zeci de spectacole în țară și în afară. Nu ratează nicio scenă mare națională, bifează toate teatrele importante din capitală. Susține workshop-uri și merge la festivaluri din Canada până în Asia, via Europa. 

Ce spune rectorul UNATC

Rectorul UNATC I. L. Caragiale, Liviu Lucaci, ne-a transmis următorul punct de vedere în cazul Felix Alexa.
Hărțuirea și abuzul produc traume și lăsă urme care nu se șterg. Ca rector, nu tolerez abuzul și hărțuirea sexuală în toate formele lor și nu mă voi eschiva să iau măsurile necesare pentru a oferi suportul persoanelor care trec prin astfel de traume. De fiecare dată când din mass media sau intern mi-au fost semnalate cazuri de hărțuire sau abuz am procedat până la desfacerea contractului de muncă a celui găsit vinovat( în mandatul meu, un profesor și-a pierdut calitatea de cadru didactic în urma unor asemenea acuzații care s-au dovedit adevărate). E nevoie de susținerea celor care au curajul să vorbească despre calvarul prin care au trecut și mă bucur de fiecare dată când aceștia o fac, știind cât le este de greu să înfrunte neîncrederea și suspiciunea care le înconjoară de cele mai multe ori pe victime. În ce-l privește pe profesorul Felix Alexa, Comisia de etică, din care fac parte profesori, studenți, angajați ai universității, va analiza cazul și va propune măsuri conforme cu gravitatea faptelor, sunt convins. Întreaga comunitate academică are nevoie de limpezirea lucrurilor în acest caz care aruncă o umbră asupra procesului pedagogic din universitatea noastră. Fapte de genul celor incriminate în materialul de presă nu pot fi tolerate și adevărul trebuie cât mai curând scos la lumină, indiferent care ar fi el, spre binele tuturor.
În această perioadă, suntem în plin proces de schimbare a normelor interne prin modificarea Codului de etică(cu larga consultare a intregii comunități academice), cu accent pe termenul limită de 30 de zile, alcătuirea unui comitet de specialiști ca suport pentru victimele abuzului, solicitarea auditului extern de la autoritățile competente, care să ducă la întocmirea unui ghid de bune practici pentru învățământul superior artistic, elaborat cu sprijinul unor specialiști de renume în etica universitară. E ceea ce facem deja și am anunțat public aceste măsuri la vremea respectivă.
Ce vreau însă să subliniez este ca UNATC-ul este o instituție academică care se ocupă cu pregătirea studenților pentru viitoarele meserii artistice. Universitatea are aproape 1000 de studenți, iar corpul profesoral și nedidactic numără în jur de 400 persoane. Este important de subliniat raportul dintre numărul total de oameni care frecventează instituția și numărul de cazuri semnalate. Suferința si abuzul nu pot fi interpretate procentual, însă este esențial să înțelegem că a generaliza și stigmatiza intreg corpul profesoral cât și a limita exercitarea competențelor didactice face rău tocmai obiectivului universității. Acela de a preda si pregăti specialiști la nivel de excelență în domeniile teatru și cinematografie. Să spunem că în UNATC este o practică uzuală hărțuirea studentelor este un fals. Să spunem că un anumit profesor are un comportament nepotrivit poate fi o realitate pe care nu o voi tolera. De aceea, invit actualii studenți să participe concret si cu dovezi, asumat, în documentarea acestor cazuri, astfel încât măsurile legale să poată fi puse în aplicare.
UNATC în prezent trece prin transformări generate în mandatul meu și dacă este un cuvânt care să caracterizeze aceasta perioadă cuvântul este transparență. De aceea, pentru luna decembrie, fac o invitație presei la o masă deschisă spre dezbaterea acestor subiecte.
Mai mult de atât, ca tată al unei studente în învățământul de stat, sunt cu atât mai revoltat că abuzul și discriminarea de gen pot să apară și să fie tolerate în mediul academic. Îmi pare rău pentru orice tânăr care a fost victima unui abuz sau a unei discriminări de orice fel, pierzându-și în felul acesta increderea în sine, în destinul propriu și în cei din jurul său. Înțeleg calvarul prin care trece cel/cea care e supus(ă) unui asemenea tratament. Așadar, am toate motivele pentru a lupta cu toată energia împotriva abuzurilor de genul celor semnalate de presă. Sunt convins că, ajutat de colegii mei profesori și cu concursul studenților care sunt reprezentați azi în toate organismele interne care monitorizează calitatea procesului educațional, vom reuși să asigurăm un mediu sănătos și propice învățării și dezvoltării lor ca artiști, așa cum e și firesc.