Ce soartă a avut cea mai mare biserică din București? Vestita mănăstire de la marginea dinspre nord-vest a Bucureștilor - părăsită de amar de ani - era un bun reper al intrării în Capitală, fiind așezată la o răscruce de vechi drumuri comerciale. Ruinele bisericii așezământului încă fac umbră locului, devenind decorul preferat de mulți cântăreți și regizori care le includ în clipurile și filmele lor.

Ce soartă a avut cea mai mare biserică din București? De ce nu s-a slujit niciodată în ea? 

Biserica fostei Mănăstiri Chiajna, cunoscută astăzi sub denumirea „Mănăstirea Chiajna-Giuleşti”, se găseşte la marginea de vest a Municipiului Bucureşti, în continuarea cartierului bucureştean Giuleşti (Sârbi), la limita administrativă dintre sectorul 1, sectorul 6 şi Comuna Chiajna.

Mănăstirea Chiajna – Giulești datează din timpul războiului ruso-turc desfăşurat în perioada 1768-1774.

Construcţia bisericii a început în prima parte a domniei în Ţara Românească a lui Alexandru Vodă Ipsilanti (1725-1807), mai precis în perioada cuprinsă între 2 ianuarie 1775 – 23 aprilie 1782.

Cea de-a doua parte a domniei acestuia în Ţara Românească a fost perioada cuprinsă între luna august a anului 1796 şi luna decembrie a anului 1797.

Citește și: VIDEO Cum a fost mutată Biserica Schitul Maicilor pe șine, de furia lui Ceaușescu. Imagini unice

Între cele două domnii ale lui Ipsilanti, cel care a finalizat construcția a fost Nicolae Mavrogheni, a condus principatul între 6 aprilie 1786 – 30 septembrie 1790. Ilie Corfus menţionează finalizarea construcţiei bisericii în termenii „au isprăvit şi Mănăstirea Giuleşti”, conform arhiepiscopiabucurestilor.ro.

Biserica impresionează prin măreţia sa, având 43 m lungime, 17 m lăţime, ziduri groase de 1-2 metri şi înălţimea la cornişă de 12 m, fiind cea mai mare biserică din Țara Românească, la vremea sa și concurând cu marile biserici din Constantinopol.

A rămas cea mai mare din zona Bucureștiului timp de căteva secole, până la ridicarea, în zilele noastre, a Catedralei Mântuirii Neamului.

La data de 19 august 1792, Mănăstirea Chiajna-Giuleşti se afla în funcţiune, din moment ce fostul egumen al Mănăstirii Sărindar, devenit Arhiereu „s-au dus la Giuleşti unde se afla Mitropolitul Cosma Popescu, retras aici din cauza ciumii”.

După ce au mâncat seara împreună, când a vrut „să se închine de culcare”, Arhiereul Mănăstirii Sărindar a fost „cuprins de un leşin”.

 Noua bisericuță de lemn construită în 2012 în vecinătatea ruinelor bisericii Mănăstirii Chiajna - Foto: Facebook/Manastirea Chiajna-Giulesti Official

A plecat grăbit spre Bucureşti cu intenţia de a se prezenta unui doctor, dar a murit în acea noapte la mănăstire. A doua zi acesta a fost îngropat „cu alai cam puţin, pentru că se temeau oamenii de boala ciumii”, mai scrie sursa citată.

Foarte curând, la data de 3 septembrie 1792, a decedat la reşedinţa sa din „metohul mitropoliei” şi Prea-Sfinţitul Mitropolit al Ungro-Vlahiei n.r. - Țării Românești) Cosma Popescu şi „l-au îngropat în Mitropolie”. Nu s-a dus nimeni să-i sărute mâna, pentru că se temeau de ciumă.

Cea mai mare biserică din București a fost distrusă de turci

Din cauza fricii de ciumă, mănăstirea a fost abandonată imediat și lăsată „pe mâna” timpului. Dar construcția, în toată măreția sa, încă impunea respect celor care o vedeau și care nu știau prea bine ce-i cu ea.

Legenda spune că biserica ar fi blestemată, preoții nu au slujit niciodată în ea, fiind bombardată de către turci chiar înainte de sfințire. 

Astfel, spre finalul războiului ruso-turc din perioada 1806-1812, probabil pe la 1811, tradiția orală spune că un detaşament de ostaşi otomani ar fi bombardat, devastat şi incendiat Mănăstirea Giuleşti.

Citește și: Cum a scăpat Mihai Viteazul de execuție, înainte de a deveni domnitor? Legenda icoanei ce l-a ajutat

Ei crezuseră că acolo ar fi fost mai degrabă o cetate fortificată şi, din acest motiv, au încercat să o distrugă. Se presupune că în timpul acestui atac toate documentele legate de construcţia acestei mănăstiri au ars în întregime.

Singura sursă bibliografică care se referă în mod clar la distrugerea de către turci a bisericii Mănăstirii Giuleşti este „Dicţionarul Geografic al judeţului Ilfov”, tipărit în anul 1892:

„Chitila sat (Zalhanaua-lui-Papazolu), plasa Snagov, face parte din C.R. Bucoveni. Este aşezat la Sud de Buciumeni, la egală distanţă între Pădurea Rîioasa şi râul Colentina.

Între Chitila şi Colentina este o mare pădure de lemn de tufă. La Vest se văd ruine dintr-o veche biserică, numită a Giulescilor, a cărei construcţie a început cam pe la a(nul) 1795 şi la a(nul) 1812, înainte d’a fi terminată, a fost în parte dărâmată de către turci. Construcţia e de toată soliditatea”.

Ca rezultat al „masivităţii zidurilor” acesteia este posibil ca locuitorii satelor din vecinătate să se fi adăpostit în interiorul ei de frica năvălitorilor turci.

Distrugerea totală a lăcașului de cult s-a petrecut în 1821, „opera” fiind desăvârșită tot de turci, pe fondul revoluției lui Tudor Vladimirescu și al Eteriei grecești, sprijinită de Rusia.

A rămas ca o stafie condamnată la nemișcare în Câmpia Bărăganului timp de încă 150 de ani, până ce, la cutremurul din 1977, i s-a prăbușit turla și căpătând aspectul pe care-l vdem și azi.

După 1990, au fost reluate eforturile pentru reînfiinţarea Mănăstirii Chiajna-Giuleşti. Astfel, la data de 19 iunie 2008, Sfântul Sinod a hotărât reînfiinţarea „Mănăstirii Doamna Chiajna”, începând cu data de 1 iulie 2008, potrivit manastireachiajnagiulesti.ro.

La data de 15 noiembrie 2008 a fost numit şi stareţul, în persoana părintelui ieromonah Athanasie Bădulescu, care a primit ascultarea de a relua viaţa monahală a acestui aşezământ, să restaureze biserica ruinată şi să înceapă demersurile pentru a construi întregul ansamblu de construcţii necesar desfăşurării activităţii unei mănăstiri.

Citește și: Misterul ceasului solar din cea mai veche biserică din România. Aici se întâmplă un fenomen unic

Ca urmare a demersurilor întreprinse, Primăria Comunei Chiajna şi Primăria sectorului 6 au aprobat „concesionarea” unei suprafeţe totale de 10.000 metri pătrați către Arhiepiscopia Bucureştilor, pe amplasamentul fostei incinte a Mănăstirii Doamna Chiajna, în jurul ruinei bisericii acesteia.

În anul 2012 s-a construit o biserică din lemn, în stil maramureșean, care adăpostește, la ora actuală, moaștele Sfântului Ioan Iacob Hozevitul și ale Sfântului Efrem cel Nou, precum și o copie a icoanei făcătoare de minuni a Maicii Domnului ,,Portărița” de la Mănăstirea Iviru, de pe Muntele Athos.