VIDEO Actorul Marius Manole, la un un an de pandemie: un serial după modelul Friends

DE Andrei Mocanu | Actualizat: 10.05.2021 - 15:42

Marius Manole a vorbit, într-un interviu oferit jurnalistei Irina Păcurariu, despre cum s-a reinventat teatrul în perioada pandemiei și cum a reușit să strângă un număr-record de spectatori.

SHARE

Marius Manole a vorbit, într-un interviu oferit jurnalistei Irina Păcurariu, despre cum s-a reinventat teatrul în perioada pandemiei și cum a reușit să strângă un număr-record de spectatori, peste patru mii de oameni, într-o singură seară, deși teatrele au fost închise din cauza restricțiilor impuse în această perioadă.

Actorul a mai precizat și că, alături de alți artiști renumiți, pregătește un serial românesc online, de tipul celebrului sitcom american „Friends”, și a dezvăluit „ce mai am de demonstrat la 42 de ani”, precum și care este cel mai important proiect personal pe care și l-a stabilit după acest prim an de pandemie.  

În cadrul aceluiași interviu, Marius Manole a vorbit și despre momentele de neuitat din studenția sa la Iași și în ce condiții ar vedea o reîntoarcere în orașul său natal.  

Declarațiile lui Marius Manole au fost făcute în emisiunea #NEXTHASHTAG, din cadrul proiectului Romanian Creative Week, cel mai important eveniment dedicat industriilor creative românești, organizat la Iași în perioada 2 – 6 iunie 2021.

„Încercăm să facem un serial gen Friends”

Irina Păcurariu: Ai început să gândești spectacole care să fie numai pentru online. Deja ai reprezentații care s-au bucurat de mult mai mulți oameni decât s-ar fi întâmplat într-o sală de teatru. Dar noi știm că visul e să iei energia de la omul din primul rând, care ridică o sprânceană, care zâmbește.  

Marius Manole: Știm că acela e visul, e idealul, dar mai binele e dușmanul binelui și, câteodată, trebuie să te mulțumești cu ce ai, să prețuiești ce ai, pentru că mai mult de atât nu se poate și trebuie să înțelegi. Dacă nu înțelegi asta, devii deprimat și îți vine să lași armele și să te închizi în carapacea ta, iar asta nu este o soluție niciodată. Avem ce avem și trebuie să fim mulțumiți cu ce avem în perioada asta.

Deocamdată, mai bine nu se poate.  

Încercăm în continuare să inventăm lucruri, încercăm să facem un serial pentru online, un serial de comedie, un serial gen „Friends”, continuăm spectacolele online, care s-au bucurat de patru mii de oameni într-o seară. Marele avantaj e că ne pot vedea, în sfârșit, și cei din Londra, și cei din Irak, și cei din Birmingham, și cei din New York, ceea ce e extraordinar.  

Până acum n-am fi făcut asta, nu ne-ar fi dus capul. Într-o situație ca pandemia a trebuit imediat să ne refocusăm și puteam face asta – spectacole online - foarte bine acum doi ani, nimeni nu ne-ar fi împiedicat. Dar noi suntem oamenii care, când suntem strânși cu ușa, atunci ne vin ideile geniale și atunci ni se pare că descoperim apa caldă.  

„Mai am să-mi demonstrez că pot să și trăiesc”  

Irina Păcurariu: Marius, ce mai ai de demonstrat la 42 de ani? Am citit de curând, într-un interviu, cum spunea cineva că, dacă ai avut ghinionul să fii în generație cu Manole, știi că nu poți fi niciodată cel mai bun. Locul e luat.  

Marius Manole: Din fericire, locul nu e luat. Din fericire, sunt în generația mea enorm de buni actori: colegii mei de facultate de la Iași, Emilian Oprea, Liviu Pintileasa – actor la Teatrul de Comedie, Nicoleta Lefter. Locul nu e luat, e al nostru, al tuturor.  

Ce mai am de demonstrat? Mai am să-mi demonstrez că pot să și trăiesc. Acest an de pandemie ne-a dat un pic mai mult timp decât ne-am fi imaginat că o să avem vreodată. Iar după acest an, m-am întâlnit cu mine după un colț de stradă și m-am uitat în ochii băiatului de 18 ani care mișuna pe străzile Iașiului și care își dorea foarte multe lucruri.   Multe lucruri mi s-au îndeplinit, între timp, dar să nu uităm că cel mai frumos din toată aventura e să ne trăim viața. Viața noastră, nu a personajelor, nu viața din teatru. Și cred că munca mea de acum încolo va fi cu mine însumi, să încerc să mă bucur de viața mea, de fiecare zi.  

Rar am trăit prezentul. Am trăit foarte mult în trecut. Am proiectat foarte multe lucruri în viitor, pentru că mi-am dorit să fac foarte multe în meseria asta, lucruri care s-au întâmplat. Tot ce am uitat să proiectez a fost să mă proiectez pe mine în viața mea. Iar asta nu mi-a ieșit, pentru că nu am avut proiectul ăsta. Dar acum încep să clădesc viața omului Marius Manole.  

Irina Păcurariu: Primul punct de bifat în „Proiectul Marius Manole”?  

Marius Manole: Primul punct, și cel mai important, ar fi să mă îndrăgostesc.

Irina Păcurariu: Cum arăta Iașiul când ai fost student?  

Marius Manole: Îmi e atât de dor de perioada aia, a fost cea mai frumoasă din viața mea. Am avut o studenție minunată în „Orașul teilor”, pentru că, pe timpul acela, erau foarte mulți tei în Iași și mirosea primăvara a tei. De la Palatul Culturii până la facultate treceam pe lângă Teatrul Național, pe lângă Mitropolie, pe lângă Biserica Trei Ierarhi. Îmi amintesc că era atâta liniște în acel oraș.  

„Acea liniște s-a adâncit mai tare și m-a și speriat foarte tare” 

Irina Păcurariu: Generația care crește acum în Iași, care își caută un drum și care nu vrea să plece, ca noi, la gară, încearcă să fisureze exact cuvântul cu care ai început: liniștea. Oamenii vor și un pic de zgomot în Iași, vor să se întâmple lucruri, vor să se vorbească despre Iași ca despre locul viu în care își doresc să trăiască, nu de unde să plece.  

Marius Manole: Era destul de frumoasă liniștea și foarte odihnitoare, dar în același timp prea multă liniște devine obositoare, probabil de aceea a fost acel drum spre gară sau spre aeroport. Probabil de asta ne-am îndreptat spre locuri în care lumea trăiește, în care lumea se mișcă altfel, în care se întâmplă lucruri.  

Până la urmă, oamenii au nevoie să trăiască într-un oraș viu. Mi-aș dori foarte mult ca Iașiul meu, orașul meu natal, să devină un loc viu, din care pleacă idei, din care se nasc mari proiecte.

Mi-aș dori foarte tare ca orașul să aibă o viață de noapte, ca muzeele, teatrele să existe. Mi-aș dori să existe cultura care să cheme oamenii.  

Din păcate, am revenit la Iași și acea liniște s-a adâncit mai tare și m-a și speriat foarte tare. Și încercând să-mi imaginez un Marius Manole care ar fi rămas la Iași, n-am văzut un viitor foarte strălucit și m-am considerat un norocos că am plecat și că am făcut acel pas la timp. Dar nu exclud posibilitatea ca, atunci când Iașiul va fi efervescent și va da ora exactă, pentru că are toate resursele să o facă, chiar să mă întorc la Iași.

Comentarii

Alege abonamentul care ți se potrivește

Print

  • Revista tipărită
  • Acces parțial online
  • Newsletter
Abonează-te

Digital + Print

  • Revista tipărită
  • Acces total online, inclusiv arhivă
  • Newsletter
Abonează-te

Digital

  • Acces total online, inclusiv arhivă
  • Newsletter
  •  
Abonează-te

© 2021 NEWS INTERNATIONAL S.A.