"Acest înger trist... Azi, 2.01.23, ora 04.30, a părăsit această lume tristă acad. Dumitru Radu Popescu (D. R. P.) unul dintre cei mai mari scriitori ai României. Ne-a îmbogăţit cu o operă monumentală, de o valoare excepţională: proză, teatru, poezie, critică literară. Şi-a trăit viaţa într-o desăvârşită onestitate. A fost un coleg şi un prieten ireproşabil. Durerea e prea mare şi cuvintele sunt prea sărace pentru a cuteza acum, şi în acest loc, evocarea binemeritată. Dumnezeu să-l odihnească în pace şi să-i dea liniştea de care atât de multă vreme a fost vitregit", a scris pe Facebook Radu F. ALexandru.
"Am avut onoarea să-l cunosc ca director al Editurii Academiei Române. În această calitate a promovat cultura şi ştiinţa la cel mai înalt nivel, marcând întreaga activitate a instituţiei prin ţinuta sa intelectuală. Îi ramân recunoscător pentru sprijinul acordat în editarea a doua ediţii ale Tratatului de Chirurgie precum şi a altor lucrari de specialitate. Dumnezeu să-l odihnească!", a transmis prof. dr. Irinel Popescu.
Dumitru Radu Popescu s-a născut la 18 august 1935, în judeţul Bihor. A urmat cursurile liceului în Oradea, iar în 1953 a devenit student la Medicină, în Cluj-Napoca, pe care a abandonat-o în anul trei pentru a deveni corector la revista „Steaua din Cluj”. În paralel, Dumitru Radu Popescu s-a înscris la Facultatea de Filologie din cadrul Universităţii din Cluj-Napoca, pe care a şi absolvit-o în anul 1961.
În 1970, scriitorul a fost laureat cu Premiul Academiei Române. A câştigat Premiul Uniunii Scriitorilor din România în anii 1964, 1969, 1974, 1977 şi 1980.
Cele mai cunoscute piese scrise de D.R. Popescu sunt: „Pasărea Shakespeare”, „Aceşti îngeri trişti” şi „Piticul din grădina de vară”. A scris romanele: „F” (1969), „Vânătoarea regală” (1973), „Cei doi din dreptul Tebei” (1973), „O bere pentru calul meu” (1974), „Ploile de dincolo de vreme” (1976) şi „Împăratul norilor” (1976).
Unul dintre cei mai buni scenarişti, Dumitru Radu Popescu a semnat: "Un surâs în plină vară" (1964); "Balul de sâmbătă seara" (1968), în colaborare cu Geo Saizescu; "Prea mic pentru un război atât de mare" (1970); "Păcală" (1974) - în colaborare cu Geo Saizescu; "Duios Anastasia trecea" (1980); "Rochia albă de dantelă" (1989), regia Dan Piţa; "Triunghiul morţii" (1999) - dialoguri, în colaborare cu Sergiu Nicolaescu.
A fost membru supleant în CC al PCR între 1969 - 1989 şi deputat în Marea Adunare Naţională din 1975. Între 1982 şi 1990 a fost preşedinte al Uniunii Scriitorilor, iar din 2006 - director general al Editurii Academiei Române şi vicepreşedinte al Consiliului ştiinţific editorial.
