Mazda MX-5 nu este doar o mașină, este o poveste vie, un exemplu de urmat. Este absolut fabulos cum japonezii de la Mazda au reușit să păstreze și să perfecționeze noțiunea autentică de roadster (caroserie ușoară, deschisă și cu două locuri, capotă față lungă și plonjată, tracțiune spate, consolă spate scurtă și o distribuție ideală a maselor), în contextul degradării accentuate a percepției generale asupra automobilului și a plăcerii de a conduce din ultimii ani.
Nu toată lumea caută mașini automate, pline de gadget-uri, care parchează singure sau încep să meargă din ce în ce mai autonom. Și nu toți pasionații au bani pentru modele premium sau supercar-uri, pentru că, da, dacă piața își păstrează trendul, mașini cu emoție se vor mai găsi doar în clasele superioare.
Cei de la Mazda au înțeles aceste aspecte, iar MX-5-ul a evoluat păstrându-și cu sfințenie ADN-ul.
Newsweek România a participat la evenimentul internațional organizat la Augsburg, în Germania, pentru aniversarea celor 30 de primăveri ale roadster-ului și a avut ocazia unică de a testa consecutiv cele patru generații.
Pe scurt, de 30 de ani, mașina e 60%-70% aceeași. În rest, japonezii au îmbunătățit exact ce și-au dorit clienții și au menținut MX-5-ul la zi cu ultimele tehnologii.
Un jurnalist, o idee, un roadster, patru generații
Se spune că MX-5-ul a luat naștere de la ideea unui jurnalist auto. Iar japonezii recunosc asta. În 1979, Bob Hall de la reputata revistă americană Motor Trend, care a crescut printre mașinile europene sport ale tatălui său (MG, Triumph, Austin-Healey și Alfa Romeo), iar în copilărie și-a petrecut mult timp în Japonia, a vizitat cartierul general Mazda din Hiroshima.
S-a întâlnit cu Kenichi Yamamoto, la acea vreme coordonatorul departamentului „R&D“ (Cercetare & Dezvoltare) al Mazda, și i-a povestit visul său de a combina tehnologia japoneză cu emoția mașinilor sport britanice.
I-a făcut o schiță cu cretă pe o tablă, explicându-i cât de ușor ar fi să creeze o decapotabilă cu elemente de la Mazda Familia de la acea vreme, model cunoscut și drept 323 sau GLC, care avea motor dispus în față și tracțiune spate.
Și i-a sugerat să încerce un Triumph Spitfire, pentru a înțelege exact filosofia unui roadster. Și se spune că Yamamoto l-a ascultat pe Hall și a testat Triumph Spitfire pe șosele pitorești din jurul orașului Hakone.
În 1984, Kenichi Yamamoto a devenit președintele Mazda. Un an mai târziu, a subliniat că o mașină trebuie
să fie mai mult decât o unealtă, că trebuie să îmbogățească spiritul clientului, și că o Mazda trebuie să posede întotdeauna o frumusețe funcțională.
Iar în 1989, la Salonul Auto de la Chicago, a fost lansată prima Mazda MX-5 (NA). Sportiva ușoară și micuță, cu arhitectură tipică de roadster și faruri escamontabile, ca la celebra Mazda RX-7 cu motor rotativ, a câștigat imediat simpatia clienților cu filosofia Jinba Ittai, care, astăzi, pune accentul pe simbioza dintre „jocheu“ și caii putere la bordul tuturor modelelor Mazda.
A doua generație, „NB“, a venit în 1998, a treia, „NC“, care a preluat câteva linii de design de la conceptul Mazda Ibuki, în 2005, iar cea de-a patra generație a celui mai vândut roadster din lume a fost introdusă în 2015, cu o interpretare la scară a design-ului Kodo – Sufletul mișcării.
Ediție specială Mazda MX-5 30th Anniversary
Indiferent de generație, MX-5-ul este o jucărie aproape perfectă, care a ținut pasul cu vremurile, cu un raport preț/plăcere de a conduce imbatabil.
Dacă „NA“-ul avea 3.970 de milimetri lungime, „ND“-ul actual are 3.915 milimetri. Lățimea a crescut, însă, de la 1.675 la 1.735 de milimetri, iar poziția la volan a fost mult îmbunătățită ergonomic.
Apoi, dacă în cazul primelor două generații, suspensiile erau mai tip „bărcuță“ și frânele mai leneșe, la „NC“ a fost mai bine.
Iar în cazul „ND“-ului 30th Anniversary vorbim despre suspensii sport semnate de Bilstein, frâne Brembo și diferențial spate autoblocant, elemente care îți permit să te joci în voie cu cei 184 de cai putere dezvoltați de motorul aspirat de 2.0 litri.
Nu în ultimul rând, cutia de viteze manuală, în șase trepte, este o adevărată operă de artă, cum nu prea mai găsești decât la mașinile cu mult mai multe pretenții.
În concluzie, Mazda MX-5 e strâmtă, zgomotoasă, naturală și egoistă, dar te face să te simți tânăr, mereu tânăr, și transmite plăcerea de conduce peste generații.
Comentarii 0