Părintele Valentin Fotescu de la Biserica Sf. Parascheva din București a vorbit la Newsweek Report despre semnificația postului, despre ce se întâmplă în Vinerea Mare și despre însemnătatea Învierii Domnului.
Newsweek România: Aș vrea să vorbim despre semnificația postului, pentru că nu este vorba doar despre un regim alimentar.
Părintele Valentin Fotescu: Așa este. După cum ați văzut, cu mic, cu mare, oamenii se pregătesc de marea sărbătoare. Nu o facem doar prin alergare spre cumpărături sau primenirea corpului.
Biserica noastră, după învățătura Domnului, cere ca omul să fie pregătit și pe interior.
La moment de sărbătoare Biserica încearcă să sugereze, să propună frumos, să nu impună. Că impunerea nu este de la Dumnezeu. De la Dumnezeu e propunerea, e libertatea dată fiecăruia de a face propria alegere.
Biserica propune că omul să se primenească și pe interior și, de aceea, noi creștinii avem această propunere de suflet prin post, rugăciune și fapte bune ca să ne primenim sufletele. Pentru că Mântuitorul Iisus Hristos ne spune atât de sublim, cu profunzime, cu claritate că rolul postului este ca omul să fie imun din punct de vedere sufletesc și să se lupte cu cel rău.
Cu alte cuvinte, postul și rugăciunea sunt vitamine, sunt antibiotice, ca să facem un paralelism cu îngrijirea trupului. Atunci când avem o infecție, căutăm medicamente puternice să scoatem infecția, să scoatem răul produs de infecție din trupul nostru.
Tot așa și rugăciunea, și postul scot infecțiile și bolile sufletești din viața noastră. Cu alte cuvinte, ne oferă imunitate spirituală. Ne primenesc sufletul.
Biserica cere înfrânare prin postul pe care ni l-a cerut Iisus Hristos. El l-a propus ca să fim puternici sufletește, să ne primenim sufletele. Avem nevoie de post și rugăciune. Biserica nu face altceva decât să transmită mesajul mântuitor al Domnului Iisus Hristos.
După post și rugăciune, Mântuitorul Iisus Hristos ne-a mai dat o posibilitate de primenire sufletească ca să punem început bun vieții noastre de fiecare dată: Sfânta Taină a Spovedaniei.
Prin aceasta, Mântuitorul ne-a dat iertarea care, în Biserica Ortodoxă este o condiție mântuitoare.
Asta nu mai este o propunere, asta e o impunere. Ca să dobândești ce e frumos, ce e luminos, trebuie să ierți.
Iertând pe celălalt, te ierți și pe tine, pentru că dobândești pacea de care ai nevoie și pe care Iisus Hristos a transmis-o de fiecare dată. Salutul era Pace vouă! Asta înseamnă că avem nevoie de pace.
Iar pacea o dobândim prin iertare, prin împăcare și așa primenim și sufletele.
Nu întâmplător Biserica tare frumos a rânduit cele patru posturi mari peste an: Postul Crăciunului, Postul Sfinților Petru și Pavel, Postul Adormirii Maicii Domnului și Postul Paștelui. Ca să avem timp de pregătire, de primenire și de post și de rugăciune și pentru Sfânta Taină a Spovedaniei. Deci post, rugăciune și mărturisire.
Și punem început bun vieții noastre de fiecare dată. Asta nu înseamnă că un credincios trebuie să se spovedească și să se împărtășească sau să se primenească doar de patru ori pe an.
El o poate face, desigur, de fiecare dată când simte să intre în comuniune cu Iisus Hristos, prin Sfânta Taină a Spovedaniei și prin Sfânta Taină a Sfintei Euharistii, adică Împărtășania.
De ce se ține post negru și se trece pe sub masă în Vinerea Mare
Ce se întâmplă în Vinerea Mare? De ce se ține post negru?
Dacă ar fi să o legăm, tot așa, de viața noastră cotidiană, toți am trecut prin întâmplări tragice, ne-am despărțit de cei dragi, ne-am pierdut părinții.
Și în momentul tragic, când cel drag este așezat în casă sau la capelă sau în biserică, spre prohodire, spre slujba înmormântării, spre priveghi, nu îți mai vine să mănânci și nici să mai bei. Din cauza durerii pe care o simți, nu mai ai poftă de absolut nimic, nici de apă, nici de mâncare.
Iată că atunci când avem pe cineva drag care pleacă dintre noi, atunci postim că vrem, că nu vrem, impus de situație.
Însă în Vinerea Mare, Iisus Hristos este dat jos de pe cruce și așezat în mijlocul bisericii, prin Sfântul Epitaf, acea icoană pictată pe pânză pe care o scot preoții din altar și o așază pe masa din biserică după o rânduială, prin Sfânta Slujbă.
Credincioșii vin cu o lumânare și o floare, sărută Sfântul Epitaf, care îl reprezintă pe Iisus Hristos așezat în mormânt, la priveghi.
Urmează Prohodirea Domnului, când jelim, când plângem, când ne tânguim, când căutăm să sensibilizăm sufletele noastre prin ce a făcut Iisus Hristos și de ce a ajuns să fie depus în mormânt, în fața noastră, după ce a trecut prin scuipări, prin bătăi, prin loviri, pe cruce, pe groapă, după tot ce a pătimit pentru noi și a noastră mântuire.
Iar credincioșii, în Vinerea Mare, vin cu flori și lumânări și trec pe sub Sfântul Epitaf, pe sub masa așezată în mijlocul bisericii.
Aceasta reprezintă participarea fiecăruia dintre noi la înmormântarea Domnului și de aceea am făcut această legătură, și se ține post negru, după putința fiecăruia. Nu îți mai arde nici de mâncare, nu îți mai arde nici de apă, nici de băutură când Îl petreci pe Domnul care s-a jertfit pentru noi fără nicio vină.
De aceea, Vinerea Mare este Prohodirea Domnului care este în fața noastră, luat de pe cruce, și participăm la înmormântarea Lui cu o floare, cu o lumânare și fără mâncare. Căci nu îți mai arde să mănânci când știi că Iisus Hristos atât de mult a chinuit. Așa a apărut postul negru.
Simți starea aceea pe care au avut-o cei care l-au văzut luat de pe cruce și pus în fața lor pe Piatra Ungerii.
Iată că Biserica face ca an de an să se repete, pentru a noastră mântuire, această procedură pedagogică, de altfel, de a-L lua pe Iisus Hristos de pe cruce în Vinerea Mare și a-L așeza în mijlocul tuturor, pe o masă, prin sfânta icoană pictată pe o pânză, numită Sfântul Epitaf, pentru ca fiecare dintre noi să participăm, după putință, prin post, fie ușor, fie negru. Dar după puterea fiecăruia.
Apoi vine noaptea Învierii. Care este semnificația acestui moment pentru creștinii ortodocși?
Ce este Paștele? Paștele înseamnă trecere, trecerea de la chin, amar, calvar din Săptămâna Patimilor, mergând cu Hristos împreună spre triumf, spre Înviere, spre lumină.
Și an de an primim Sfânta Lumină, această înaltă binecuvântare de la Dumnezeu ca o mângâiere pentru fiecare suflet pregătit să se bucure.
O primim ca o minune, an de an, să ne aducă aminte că prin Sfânta Lumină, prin jertfa de pe cruce, prin triumful lui Iisus Hristos asupra morții, am dobândit Lumina Sfântă, am terminat cu întunericul, am terminat cu tot ce este negru, luăm veșminte albe, ne bucurăm, petrecem Paștele.
Adică trecerea de la moarte la viață, de la chin amar, calvar la bucurie, la viața pe care ne-a dat-o Iisus Hristos prin învierea Sa.
Învierea Domnului arată, așa cum zice Sfântul Apostol Pavel, că de n-ar fi înviat Iisus Hristos, zadarnică ar fi fost toată învățătura, toată credința noastră.
Acesta este rezultatul cel mai mare la care nicio religie nu a ajuns.
Dumnezeu venit din cer, a venit pe pământ, salvează omenirea și oferă mântuirea prin jertfă, prin iubire și după aceea creează posibilitatea, dând perspectiva veșniciei prin triumful său asupra morții, prin Înviere, ca noi să dobândim perspectiva veșniciei.
Aceasta este Învierea. Hristos luminează tuturor. Cine vrea să-i lumineze Hristos participă la Înviere și efectiv și afectiv, trăiește Învierea, care mai primește ceva în schimb: perspectiva veșniciei, bucuria veșnică, întoarcerea acasă de unde am plecat prin protopărinții noștrii Adam și Eva.
Așa cum ne zice Scriptura, printr-un om a intrat păcatul în lume, prin păcat a intrat moartea. Dar tot printr-un om, dar și Dumnezeu, am dobândit salvarea și reîntoarcerea, de unde am plecat, prin Adam cel Nou, cum mai este numit Iisus Hristos, care ne întoarce în Împărăția cerească.
Cum spuneam, Hristos luminează tuturor. Mergem cu lumina lui Hristos participăm și noi și atunci ne bucurăm deplin de Învierea Sa. Amin.
