„În acest an, obiceiul ‘Udatul nevestelor’ de la Hodac nu se va ţine, din cauza pandemiei de coronavirus. Nu îmi amintesc ca acest obicei să fi fost vreodată anulat. Noi am marcat doar evenimentul din Ziua de Rusalii, prin datina de la biserică, unde tineri pun colaci în prapori. Practic este un ritual prin care se sfinţesc holdele”, a declarat, pentru AGERPRES, secretarul Primăriei Hodac, Eugen Butilcă.
„Udatul nevestelor” de la Hodac şi din satul aparţinător Toaca este un obicei dedicat tinerelor soţii, care s-au căsătorit în ultimul an, după Rusaliile de anul trecut până acum, şi are ca scop fertilitatea şi norocul femeii.
Obiceiul „Udatul nevestelor” se află în fruntea tradiţiilor populare din Hodac şi nimeni nu poate spune de când datează acesta, însă etnografii susţin că ar putea fi mai vechi de 500 de ani, dat fiind faptul că la prima atestare documentară a localităţii, în 1453, comunitatea hodăceană exista de cel puţin 400 de ani.
La acest obicei participă tot satul, dar şi oameni din zonă, dar protagonistele sunt fetele căsătorite de la Rusaliile de anul trecut, până la Rusaliile de anul acesta, care sunt jucate de alţi bărbaţi decât soţii lor.
În fruntea jocului se află prima femeie care s-a căsătorit, iar bărbaţii, în ritm de dans, le conduc la râu, iar la semnul bărbatului de la prima pereche, care strigă tare: „În apă cu ele, mă”, nevestele tinere sunt luate în braţe şi băgate cu picioarele în apă.
Soţii lor intervin prompt şi încearcă să nu le lase să fie udate, făcând un târg cu bărbatul care le joacă nevasta, care, de regulă, constă în băutură. După ce soţii bat palma cu dansatorii pentru a nu le fi udate foarte tare soţiile, iar soţiilor lor li se udă doar pantofii, întrucât se spune că dacă vor fi udate vor fi naşte copii frumoşi şi sănătoşi. Apoi alaiul revine în zona de lângă pod şi continuă jocul.
Înainte cu o zi de acest obicei, în ziua de Rusalii, preotul din sat sfinţeşte apa râului Gurghiu, astfel încât femeile care urmează să fie udate în a doua zi de Rusalii să fie binecuvântate.
Înainte ca tinerele soţii să fie luate la joc, bărbaţii cântă un vechi cântec popular: „Foaie verde a bobului/La podul Hodacului/La Rusalii-n sărbători/Se strâng fete şi feciori. /După datina Străbună/Toată lumea se adună/în Luna cireşelor/ Udatul nevestelor” sau „Foaie verde de trifoi/La anul veniţi şi voi/La podul de la Hodac/Unde-i mare horă-n sat”. La rândul lor, nevestele au strigăturile lor: „S-a adunat azi tot satul/Să vadă cum e udatul/Udatul nevestelor/În ziua Rusaliilor” sau „Joacă bade, joacă bine/Nu mă face de ruşine/Că şi eu no-i juca rău/O-i juca pe placul tău”.
Studiile etnografice mai arată că, spre deosebire de portul vechi, portul popular actual este mai înflorat, nu mai predomină doar albul şi negru, iar în loc de tricolorul de la brâu bărbaţii au şerpar şi nu se mai poartă zurgălăi şi opinci cum se purta atunci.
Istoricii au stabilit faptul că la sfârşitul mileniului I „obştea românească a Hodacului îşi conturează formele de organizare economică, socială şi juridică”, însă prima atestare documentară datează din anul 1453, în documentul „Possessio sen villa HODAK”, prin care Regele Ladislau al V-lea dăruieşte Cetatea Gurghiului lui Iancu Corvin de Hunedoara, cu drept de moştenire pentru merite deosebite, cu satele aparţinătoare Teleac, Petrilaca, Caşva, Adrian, Hodac şi Orşova.
