Profesor de Limba şi literatura română la Colegiul Naţional „Mihai Eminescu” din Iaşi, cadru didactic cu rezultate excepţionale la concursurile şi olimpiadele şcolare, întemeietor al Clubului Logos şi fost director al Taberei de Jurnalism, Serinella se numără printre cei mai iubiţi dascăli ieşeni. Tocmai din acest motiv, “Ziarul de Iaşi” i-a făcut acesteia un amplu portret.
Colegiul “Mihai Eminescu” - vesta de salvare
Şi-a dorit să intre la Liceul Pedagogic din Iaşi, însă matematica i-a pus beţe în roate. Plecarea din Paşcani era mai mult decât un vis, iar teama că va rămâne blocată în oraşul unde „meseria este brăţară de aur” a fost o frică de care nu a reuşit să scape prea uşor.
Dragostea pentru lectură şi vizitele zilnice la biblioteca din oraş, alături de minusurile matematicii, nu au ajutat-o pe mica Serinella să ia admiterea la Liceul Pedagogic din Iaşi şi a rămas blocată doi ani la Liceul Industrial nr. 1 din Paşcani.
Zilele petrecute în uzină, îmbrăcată în salopetă, alături de menghină şi balamale, zile care au făcut-o să creadă că nu va realiza în viaţă ceea ce poate cu adevărat, s-au sfârşit atunci când a intrat cu treapta a doua la Colegiul „Mihai Eminescu” din Iaşi.
„A fost multă temere raportată la viitor. Am fost întotdeauna un copil vesel şi dinamic şi am privit cu optimism în viitor, dar nu ştiam cum să fac să ies de acolo. Dacă urma să am eu un Bacalaureat la Matematică şi Fizică? Dacă voi rămâne în zona aceea cu foarte mulţi muncitori din Paşcani? M-am gândit că aşa mi se va întâmpla şi căutam soluţii. Chiar dacă ne şi distram în uzină, sub distracţie se ascundea întrebarea: «ce vom face?». M-am temut foarte tare că nu voi putea să ajung la ceea ce sunt eu hărăzită să fiu. Nu a fost uşor, dar muzica, filmele şi lectura au fost salvarea mea”, a povestit Serinella Zara.
Colacul de salvare, după acea perioadă, a fost reprezentat de Colegiul “Eminescu” şi de profesorii de la Iaşi: „Peste tot am găsit ceea ce îmi doream, fie că a fost vorba de latină, de română, de istorie sau matematică. A fost ceea ce eu aşteptam! Au fost doar doi ani în care mie mi-a plăcut în şcoală, în care nu am avut sentimentul că locul meu nu ar fi acolo şi de aceea dau ce am primit”.
Citește mai multe pe Ziarul de Iași.
