Recunoașteți personajul din imagine? Fetița a ajuns una dintre cele mai iubite artiste din România. A cântat cele mai frumoase șlagăre, iar acum, la 80 de ani încă încântă publicul.
Marina Voica, artista cu voce de aur
Marina Voica a avut o viață trepidantă, a jucat în filme, a cântat, a iubit și a rămas văduvă la doar 43 de ani. Soțul ei, medic, era cu trei ani mai tânăr. Ea a făcut parte din Generația de Aur a muzicii românești. De mai mult timp s-a retras în liniștea de la Breaza.
Citește și: Florin Zamfirescu dezvăluie de ce a murit Adrian Pintea, colegul său de cameră. În ce capcană căzuse
Ea s-a căsătorit la numai 19 ani. Era născută în Uniuea Sovioetică și studentă la Finanțe. Spune că s-a măritat de gura lumii cu Marcel Voica cel care venise din România. Mariajul lor avea să dureze doar 6 ani.
„Într-o zi, m-a sunat un doctor, Viorel Teodorescu. Mă văzuse la televizor și se îndrăgostise de mine. Ne-am întâlnit o dată, de două ori… Pâna la urmă, m-am îndrăgostit și eu de el.
Târziu am aflat că nici măcar nu era doctor, era doar student. Pe mine însă deja nu mă mai interesa. Îl iubeam și era destul… Am divorțat de Voica, după șase ani de căsătorie“, povestea Marina Voica în Revista Tango.
Ea a mai spus cât de mult a iubit-o medicul. „Viorel m-a iubit mai mult decât l-am iubit eu pe el. Poate că ar fi fost altfel dacă nu îmi arăta că este la picioarele mele. Era un bărbat puternic, nu era un om slab, dar mi-a arătat prea mult, prea mult mă iubește. Bărbatul când iubește, iubește mai tare decât iubește femeia, aceasta este firea bărbatului„, a mărturisit Marina Voica.
Ce s-a întâmplat după moartea acestuia
Cei doi aveau să fie împreună timp de 17 ani. În 1981, medicul a murit de cancer. Într-un podcast, Marina rememorează faptul că a avut coșmaruri după moartea acestuia.
„După ce a murit, visam că eu, de fapt, îl iubesc pe Viorel, iar el nu mă mai iubește. Eu cred că aș muri pe loc, dacă aș vedea că el nu mă mai iubește.
Și îmi dau seama că era combinat cu altcineva și eu am lipsit foarte mult, nu știu de ce, ani de zile, și îl sunam și i-am spus, stai un pic, dar îmi răspunzi, tu o să mă primești, nu? Și vedeam după voce că s-a dus totul.
Mă trezeam toată în lacrimi, mă gândeam, Doamne, mai bine să mor mai degrabă decât să mă lase. Nu suportam',a spus Marina Voica în cadrul podcastului.
Iubire nebună la 47 de ani
În 1984, însă, Marina Voica s-a îndrăgostit din nou. De data asta de un tânăr de 24 de ani: Laurențiu Cazan. Ea avea 47.
Ea, cu disperarea vârstei, pentru că știa care sunt șansele de durată ale unei asemenea „obrăznicii“ amoroase, el cu inocența tânărului abia ieșit din găoacea adolescentei.
Au trăit împreună, ca soț și sotie, trei ani. „Orice ar spune lumea, Laurențiu m-a iubit. Altfel aș fi simțit și nu m-aș fi combinat cu un bărbat atât de tânăr. Ne-am iubit unul pe altul într-un fel special, în care muzica ne lega și mai tare. Am cântat mult timp împreună. Pentru mine, Laurențiu este un geniu muzical“, a spus artista.
Citește și: Florin Piersic nu trebuia să îl joace pe Mărgelatul. A cui a fost ideea să „scuipe” semințe în film
Iubirea lor a durat 3 ani. În acest timp, a cunoscut un tânăr grec care era student la medicină în România. Între ei era, de asemenea, o diferență de mai bine de 25 de ani. Nu s-a întâmplat nimic între ei atunci.
S-au reîntâlnit în 2003 când artista avea 66 de ani.
„Îmi aflase numărul de telefon de la Margareta Pâslaru. De atunci, de șase ori pe zi, m-a tot sunat din Grecia și vorbeam câte două ore. Mi-a spus cum eram îmbrăcată în prima zi când m-a văzut în urmă cu 20 de ani. Am stat două săptămâni la el acasă… Mi-e drag Gheorghios chiar și numai pentru faptul că el a fost în stare să mă iubească în tăcere timp de 20 de ani“ – continuă Marina.
„Cât timp am stat în Grecia, m-a tratat ca pe o prințesă. Mi-a cumpărat un fotoliu, care era, de fapt, un fel de tron. Iar eu stăteam pe acel tron. A făcut atâtea pentru mine!… Mi-a spălat și rufele… Am plecat din țară cu multe complexe. Nu mai arătam că la 40 de ani.
Însă, când m-a văzut, el mi-a zis: «păpușă»! Când am revenit în țară, mi-am închipuit că n-o să mă mai sune. Că doar își satisfăcuse o curiozitate… Dar n-a fost așa. M-a sunat de cum am ajuns acasă și mi-a zis: «Ce pustie e casa! Așa mi-e dor de dumneavoastră! Vă aștept în septembrie».“
