Istoria e ce ţi se întâmplă când ai prea multă treabă ca să nu ţi se pară normal s-o ignori. Ei bine, indiferenţa însoţind ignoranţa şi prostia are un neajuns major. Te face să tot cazi la nesfârşit în aceleaşi capcane.
Din care se poate lesne întâmpla să nu mai ieşi. Decât cu Securitatea comunistă şi cu fascismul de gât. Ca în martie 90, la ultranaţionalistele înscenări de la Târgu Mureş, care au declanşat ciocnirile interetnice din epocă şi au prefaţat reînfiinţarea poliţiei secrete ceauşiste şi victoria comuniştilor în Duminica Orbului, în condiţii de crescând anticomunism.
Cui prodest actualele tulburări din Valea Uzului? Aceloraşi. Ori de câte ori PCR alias PSD (şi aliaţii lui legionaro-securişti şi putinişti) se simt la ananghie, partidul-stat şi sponsorii lui externi recurg la câte o diversiune naţionalistă răsunătoare.
La înscenarea actuală, precedată de instalarea unor cruci de beton „româneşti" într-un cimitir cu cruci de lemn şi morminte preponderent maghiare, au participat obişnuiţii suspecţi. E suficient să-i treci în revistă ca să te lămureşti. Între ei se găseşte un individ care compromite noţiunea falnică de unionist, pe nume George Simion.
Apoi, un general pe nume Chelaru, ridicat în slăvi de propaganda rusă de la Sputnik destinată românilor, spre deosebire de propaganda rusă adresată ultranaţionaliştilor maghiari.
La Valea Uzului, între ultraşi, s-au mai zărit cu ochiul liber ex-demnitarul pesedist Cătălin Ivan, precum şi, last but not least, un ins din capul listei de who's who înşiruindu-i pe găzarii şi bătăuşii regimului Dragnea: cei trimişi să-i maltrateze pe protestatarii români anticleptocraţi adunaţi la 10 august 2018 în Piaţa Victoriei. E vorba de superjandarmul ministrului de interne Carmen-decât-Dan, Sebastian Cucoş.
Iată o serie de indivizi despre care nu se poate spune că n-au învăţat din trecut. Atâta doar că lecţia asimilată de patrihoţii creaţi după chipul şi asemănarea lui Ceauşescu, Stalin, Hitler, Antonescu şi Vadim nu e şi a noastră.
Pe ei postcomunismul iliescisto-vadimist i-a învăţat cum se pune de o diversiune naţionalistă întru salvarea ciumei roşii cea de toate zilele când este în pericol pentru că românii s-au săturat de hoţi. Unii dintre noi, preferăm să exaltăm libertatea. Şi buna înţelegere.
În speţă dialogul dintre români şi maghiari. Şi puntea transatlantică, legându-ne de SUA, principalul apărător al libertăţilor europene. În context, aniversarea debărcării aliate în Normandia ar fi trebuit să fie o salutară piedică în calea uitării. Şi un zid blocând căderea în cursele istoriei.
S-a văzut la Valea Uzului (unde la lucru e diversionismul pesedist, dar şi extremismul maghiar și UDMR, care decontează nefăcuta colaborării cu ultranaţionalismul dragniot) ce uşor de demolat e orice reazăm al memoriei. Există însă răuvoitori şi amnezici şi în vest.
Mulţi continuă să nu vrea să înţeleagă că îi priveşte direct şi personal ce s-a celebrat în ceremoniile de la Portsmouth, iar apoi din Franţa, în prezenţa lui Donald Trump şi a gazdelor sale, demisionara Theresa May şi Macron, cel dezumflat recent, electoral, de dreapta populistă.
În special în România şi în Germania, care pendulează periculos între America şi Rusia, multora le pare admisibil să uite istoria şi lecţiile ei dureroase. Că refularea celui de-al Doilea Război Mondial e, până la un punct, un reflex normal în ţările căzute cândva în capcana nazisto-fascistă şi înfrânte de maşinăria de război aliată e adevărat. Dar tot atât de adevărat este că nu ajută, ci costă.
Şi Germania oficială, care şi-a asumat trecutul nazist şi se arată hotărâtă să-l exorcizeze, mai cotizează la iluzii. A extras din Holocaust, debarcare şi capitulare convingerea pacifistă că orice război ar fi rău şi nedrept. Campania antihitleristă a aliaţilor dovedeşte eroarea fatală a acestei teze.
Există şi războaie drepte. Salvatoare. Civilizatorii. Bărbăţia, mult suspectată, ca "malefică", de feminism şi de corectitudinea politică, are meritele ei majore. La fel, curajul şi eroismul celor debarcaţi în Normandia spre a determina soarta războiului în aceeaşi măsură ca bătălia de la Stalingrad, care n-ar fi fost câştigată de ruşi fără generosulajutor american primit de sovietici.
Deşi vituperat în continuare, la sânge, nu doar de primarul Londrei, ci de virtual întreaga suflare a stângii progresiste, figura de proră a dreptei zise populiste, preşedintele american, a rezumat adecvat sensul Debarcării, în faţa celor 160 de veterani puternic emoţionaţi. Din care nu puţini cu lacrimi în ochi.
Soldaţii aliaţi (americani, britanici, canadieni, francezi) n-au câştigat atunci numai „o bătălie, sau războiul, ci au asigurat supravieţuirea civilizaţiei. Ne-au apărat pe secole stilul nostru de viaţă....Au recucerit pentru civilizaţie, acest pământ” a spus Trump.
Şi preşedintele Franţei s-a comportat, o clipă cel puţin, fericit. A dovedit că a înţeles ce s-a întâmplat în iunie 1944 când Macron a ţinut „pur şi simplu, în numele naţiunii" sale să mulţumească, adăugând: „ştim ce datorăm Americii”.
Dar cât de credibil e Macron, în condiţiile antiamericanismului dezlănţuit nu în ultimul rând în Franţa şi-n franco-germana Europă contemporană? Preşedintele Hexagonului, care a preferat să n-o invite la ceremonie decât pe Theresa May, nu şi pe Angela Merkel, principala parteneră în UE a liderului Franţei, n-a rezistat ispitei.
A simţit nevoia să reia mema multilateralismului explicând înaltului său oaspete de peste ocean că „America e cea mai mare ori de câte ori luptă pentru libertatea altora”. Aşa e, desigur. Dar să dai lecţii fie şi delicate musafirului tău, reprezentându-i pe salvatorii tăi, nu e un semn de civilizaţie şi recunoştinţă. Sau de comprehensiune.
Ci de amnezie şi inadecvare. La fel, să-ncerci să-ţi impui agenda politică, europeană, punând semn egal între preşedintele american şi dictatori ca Putin şi Xi, care, ultranaţionalişti ei înşişi, susţin şi alimentează în lume orice zâzanie şi orice fanatism. Inclusiv antiromânismul şi antimaghiarismul.
Cât timp Europa şi liderii ei sunt indiferenţi faţă de trecut, îl ignoră sau refuză să-nveţe cum trebuie din el, vor recidiva. Ne vor compromite democraţia şi ne vor scoate libertatea şi pacea la mezat.
