Ulterior s-au adăugat Statele Unite, Canada, Italia, Portugalia, Norvegia, Danemarca și Islanda și tratatul a luat numele știut pe care-l poartă și azi.
La început o alianță mai mult politică, NATO s-a dezvoltat ca o supraputere militară a țărilor din Europa de Vest și din America de Nord, sub conducerea Statelor Unite, mai ales după războiul din Corea (1950-1953).
Pe toată durata războiului rece, NATO a asigurat protecția statelor din Europa de Vest împotriva unei posibile confruntări militare cu URSS și cu blocul militar al Tratatului de la Varșovia, înființat în anul 1955.
Scopul NATO este să îi țină pe ruși înafară, pe americani înăuntru și pe germani jos a rezumat generalul englez Hastings Lionel Ismay, erou al celui de al II-lea război mondial și primul secretar general al organizației Atlanticului de Nord (1952-1957).
Citește analiza integrală a lui Martin S. Martin pe Marginalia
