Satele săseşti din Transilvania au fost şi sunt în continuare izvor de poveşti şi legende. Una dintre acestea este legenda miresei din Gârbova, un fel de Julieta de Transilvania.
Legenda „Julietei din Ardeal”, mireasa obligată de tată să se mărite
La Gârbova, o veche comună săsească din Alba, povestea miresei este cunoscută de aproape fiecare localnic. Legenda are legătură cu ruinele unei vechi biserici situată pe dealul ce domină satul.
Pe vremuri, la fel ca alte legende, şi aceasta a fost transformată într-un fel de piesă de teatru şi era jucată la Căminul Cultural din comună. Mireasa din Gârbova este, probabil, cea mai cunoscută mireasă a saşilor.
Citește și: Legenda „Îngerilor Negri”, care a băgat spaima în oameni. Copiii nu aveau voie pe stradă noaptea
Povestea spune că a fost odată în Gârbova un om foarte bogat, care avea o fată nespus de frumoasă. Tatăl o iubea şi o ocrotea ca pe ochii din cap, iar când a venit vremea măritişului, fata a fost curtată de mulţi voinici.
Tatăl însă nu vroia să-şi dea fata cu una, cu două. Dar nici fata nu se lăsa înduplecată, pentru că inima ei aparţinea deja unui fecior din sat. În ciuda pretenţiilor şi stăruinţelor tatălui ei, fata se îndrăgosti de Misch, o biată slugă. Tatăl fetei, bogat şi fălos, nici nu vru să audă.
El puse ochii pe Hans, fiul vecinului înstărit şi cu căpătâi, flăcău demn de fiica sa. Vremea trecea, iubirea dintre fata moşierului cel bogat şi Misch, sluga săracă era tot mai mare, până când veni vremea ca acesta să plece în lume, luând cu el şi promisiunea iubirii lor veşnice.
În ziua nunții, buchetul ei de flori se transformă
Când veni toamna, sezonul de recoltă şi de nunţi, fata moşierului se usca pe picioare de dorul alesului inimii sale. Dar cum în vremurile acelea nu era după pofta inimii, ci după învoiala părinţilor, nunta fetei cu Hans cel bogat fu aranjată şi fata păşi în alaiul de nuntă alături de cel ales de tatăl său.
În ziua nunţii, mireasa noastră era atât de tristă şi de slăbită de necaz încât de îndată ce păşi în biserică, căzu jos în faţa altarului, fără suflare. Legenda spune că buchetul său s-a transformat în cruce de piatră şi este de văzut în biserica de pe deal din Gârbova.
Citește și: Legenda casei călăului din Moldova care înspăimântă vecinii și trecătorii: „Noaptea se aud urlete”
O placă de la intrarea în bazilică aminteşte de povestea celebră a miresei din Gârbova.
Legenda este cea mai reprezentativă poveste a locului, culeasă de Ernst Thullner (1862 – 1918) într-un cântec arhicunoscut printre saşi, dar jucată şi ca piesă de teatru. Există şi varianta muzicală a legendei, compusă de Hermann Kirchner (1861 -1928).
La saşi, aproape fiecare sat, indiferent cât de mic, avea odinioară şi o trupă de teatru, formată din localnici, care dădeau spectacole pentru comunitatea locală sau mergeau uneori în împrejurimi.
Trupa de teatru din sat era un indicator al preţului faţă de cultură şi o reală instituţie de divertisment la nivel local.
Astfel, legenda miresei din Gârbova a fost jucată multă vreme pe scena Căminului Cultural, potrivit poveștisăsești.com.
Cetatea construită de saşi în centrul comunei Gârbova
Așezarea de la Gârbova a fost constituită de sașii chemați aici de regele Géza I al Ungariei (1141-1161) pentru a apăra granițele voievodatului.
Cetatea a fost construită în centrul localității de către greavul sas Herbord de Wrbow, în a doua parte a secolului al XIII-lea. Reședința nobiliară era fortificată cu un zid care delimita o incintă circulară și dispunea de un donjon romanic.
În secolul al XV-lea cetatea este vândută, devenind proprietatea comunității. Donjonul romanic a fost transformat în turn-clopotniță, i s-a adăugat o nouă incintă fortificată și a fost construit un turn de poartă cu două etaje, numit și „turnul slăninilor”.
Citește și: Enigmele ținutului din România unde o piatră se mișcă noaptea. Aici e și „aeroport de OZN-uri”
În timpul înaintării spre Alba Iulia a oștilor lui Mihai Viteazul, în anul 1599, după victoria de la Șelimbăr, ca urmare a faptului că populația Gârbovei s-a opus rechizițiilor impuse de starea de război, a fost trimis un detașament de soldați, prilej cu care fortificația a suferit mari pierderi. Abia în 1625 locuitorii au refăcut-o și au restaurat biserica din centrul satului.
Între anii 1657-1661 așezarea este devastată de oastea turcească. Pentru ultima dată, cetatea Gârbovei a fost asediată și cucerită în timpul revoltei curuților din anul 1703.
