Dincolo de detaliile groteşti, dincolo de analfabetismul funcţional, dincolo de impostură, se află proiectul de ţară ale cărui contururi devin vizibile, o dată cu fiecare zi care trece. Iar acest proiect de ţară poate fi redus la o singură ambiţie fundamentală : lichidarea temeliilor occidentale ale aşezării statului român.
Ceea ce regimul Dragnea construieşte, în această doar aparentă dezordine, este o veritabilă alternativă, una care se revendică de la variatele tipuri autocratice din Eurasia. De aici, obligaţia de a nu subestima potenţialul de distrugere şi de transformare al actualei majorităţi parlamentare.
Nouă, în raport de celelalte guverne USL de după 2012, este hotărârea de a duce la bun sfârşit un plan ce implică atacul concertat împotriva instituţiilor, ca prim pas în vederea cuceririi lor. Se poate spune că, după eşecul din februarie 2017 al OUG 13, regimul de la Bucureşti a imaginat o tactică împotriva căreia societatea, partidele din opoziţie şi şeful de stat au incapabile să îşi dezvolte strategia de răspuns.
Trecerea de la ofensiva frontală la perfida formulă legislativă este parte din această mutaţie la care asistăm. După un an şi jumătate, regimul Dragnea deţine încă două nou poziţii cheie în eşafodajul constituţional: CSM şi CCR. Cât despre modul în care Tudorel Toader a redus ministerul său la o anexă a voinţei lui Liviu Dragnea, în pofida ezitărilor verbale de circumstanţă, acesta ilustrează, exemplar, involuţia statului de drept.
În fapt, regimul Dragnea îşi propune, programatic, să erodeze elemente ce conferă stabilitate şi predictibilitate statului român. Dezordinea din sistemul fiscal conduce la prăbuşirea monedei naţionale.
Iniţierea procedurii de revocare împotriva Procurorului general al Republicii slăbeşte, aproape fatal, încrederea magistraţilor în posibilitatea de a fi protejaţi împotriva ingerinţelor politice. Anexarea Curţii Constituţionale permite rescrierea , în sens pesedist, a regimului constituţional. Intervenţia cu scop de intimidare a CNA este o altă pârghie în tentativa de domesticire a societăţii.
Citește comentariul integral al lui Ioan Stanomir pe platforma de dezbateri Marginalia
