La 33 de ani de când regimul comunist a fost înlăturat din România, Serviciul Român de Informaţii a scos la lumină 13 volume cu sute de pagini de documente moştenite de la fosta Securitate.
Documentele DSS scoase la lumină confirmă că viaţa românilor nu era uşoară. Oamenii erau înfriguraţi în case, din cauza frecventelor întreruperi de energie electrică şi termică, iar întreprinderile departe de ţintele de producţie.
"Sunt afectate condiţiile de confort în oraşe, cămine, spitale, instituţii de cultură şi învăţământ, precum şi în locuinţele cetăţenilor din majoritatea cartierelor Capitalei, cât şi în unele localităţi ale judeţelor Timiş, Arad, Satu Mare, Sălaj, Harghita, Braşov, Argeş, Bihor, Prahova şi Iaşi, datorită temperaturilor reduse şi ale agentului termic şi apei calde furnizate, cât şi prin presiunea scăzută a gazelor la bucătării, în unele cazuri chiar la zero, factori ce determină comentarii negative şi nemulţumiri în rândul populaţiei", arată, de exemplu, o notă din 14 decembrie 1989.
Securitatea ştia că românii nu aveau, efectiv, ce mânca. De pildă, o notă din 19 decembrie confirmă că în magazinele Comaliment se aflau tone de carne tocată şi pastă de mici, dar expirate.
Un alt document al Securităţii, din 22 decembrie 1989, detaliază realitatea din Oradea: "La asociaţia de locatari nr. 208 Ioşia Nord nu se furnizează apă caldă decât 1-2 ore pe zi, iar la etajele superioare deloc. Din această cauză se semnalează comentarii negative şi nemulţumiri". La fel, în blocurile din Piaţa Bucureşti "nu este apă caldă de aproape o săptămână, ceea ce provoacă nemulţumiri şi comentarii negative".
Nici la sate nu era mai bine. În plină iarnă, încă nu erau distribuit grâul cuvenit ţăranilor din Cooperativele Agricole de Producţie, iar în 21 de judeţe, inclusiv Bihor, plăţile foştilor membri CAP nu erau achitate de două luni.
În zona Aleşd, oamenii erau nemulţumiţi că produse de bază, precum făina, orezul, carnea, nu ajungeau în magazinele săteşti, "fiind vândute preferenţial unor rude şi cunoscuţi" ai şefilor locali.
Potrivit altui document, din 13 decembrie 1989, Alumina Oradea era aproape pe butuci. Bauxita de la exploatările miniere din Dobreşti şi Chistag era de slabă calitate, ceea ce a redus randamentul producţiei cu 25% şi a crescut cantitatea de deşeuri aruncate la halda de şlam. "Specialiştii apreciază că situaţia se agravează", arată în raportul ce avertiza că producţia s-ar putea opri complet din cauza instalaţiilor mult prea uzate.
Şi în alte întreprinderi realitatea era departe de cea din discursurile laudative ale oficialilor.
Paznicul dormea la serviciu, muncitorii furau de la serviciu gazolină, pantofi, carne
Un raport scris în urma unor controale făcute în 4 şi 5 decembrie 1989 consemează că mai mulţi angajaţi ai CET 2 chiuleau de la muncă, paznicul depozitului cu explozibili din Voivozi a fost prins dormind la serviciu, iar la Întreprinderea pentru Materiale de Construcţii Oradea documente "secrete" erau lăsate în văzul lumii.
Confruntaţi cu sărăcia, bihorenii furau de la locul de muncă: la Schela de Producţie Petrolieră şi Gaze Abrămuţ, o angajată a fost prinsă furând gazolină cu găleata, un muncitor de la Întreprinderea Solidaritatea sustrăgea pantofi, iar soţia lui, angajată la Întreprinderea de Industrializare a Cărnii, fura, fireşte, carne, relatează ebihoreanul.ro.
