În 2009, când a început să lucreze pentru serviciul secret american NSA, specialistul în calculatoare Edward Snowden avea 26 de ani. În cartea sa, „Permanent Record", el numește jobul la „cea mai importantă agenție de informații din SUA" drept o „meserie de vis". Dar descrie, de asemenea, cum a descoperit „Stellarwind" (Vânt Stelar) în timpul activității sale pentru NSA, „cel mai întunecat secret al NSA".
Programul „Stellarwind" a fost lansat de Statele Unite după atacurile teroriste din 11 septembrie 2001. Snowden observă că, spre deosebire de afirmațiile oficiale, programul nu s-a încheiat niciodată, ci a devenit un instrument de „supraveghere în masă" pentru NSA: „Tehnologia nu mai era folosită pentru apărarea Americii, ci pentru controlarea Americii", scrie Snowden.
Ministerul de Justiţie al SUA a anunţat că nu intenţionează să stopeze răspândirea volumului recent apărut. În schimb, sumele care ar reveni autorului din vânzarea cărţii ar urma să ajungă la bugetul american.
„Nu vom accepta ca un individ să se îmbogăţească pe seama Statelor Unite", s-a precizat într-o plângere adresată de Ministerul de Justiţie Curţii Federale a SUA.
Paralele cu Germania nazistă
Colectarea uriașă de date întreprinsă de NSA i-a amintit tânărului spion american de practicile Germaniei naziste și ale Uniunii Sovietice. Snowden sapă din ce în ce mai mult material secret și descoperă PRISM - un program american prin intermediul căruia America captează și comunicațiile străine.
Snowden scrie că acela a fost momentul în care și-a dat seama că „situația va escalada, dacă generația mea nu intervine".
Decide să predea jurnaliștilor informațiile despre activitatea serviciului secret american, devenind astfel un „whistleblower" – avertizor de integritate. Dezvăluirile sale din 2013 au răsunat în întreaga lume, Snowden subliniind că „țările ai căror cetățeni au fost cei mai critici la adresa supravegherii în masă practicată de SUA au fost cele ale căror guverne au lucrat cel mai îndeaproape cu americanii".
Cel mai grăitor exemplu este Germania, afirmă Snowden.
Prin intermediul dezvăluirilor fostului spion, germanii află într-adevăr că BND, serviciul de informaţii externe al Germaniei, a asistat NSA în colectarea datelor. În societatea germană consternarea este mare, mai ales că NSA a interceptat chiar și telefonul mobil al cancelarei Angela Merkel.
Aceasta afirma în 2013: „Spionarea prietenilor nu este deloc în regulă". În 2014, parlamentul german înființează o comisie de anchetă vizând aspectele prezentate de Snowden.
Sensburg: Snowden a pus degetul pe rană
Comisia a fost prezidată de profesorul de drept Patrick Sensburg (Uniunea Creștin-Democrată, partidul cancelarei Merkel). Astăzi, Sensburg afirmă că Snowden a creat multă agitație în Germania, astfel încât cetățenii sunt acum mai sensibili în ceea ce privește gestionarea datelor lor.
Materialul lui Snowden nu a avut un „conținut profund", mai spune Sensburg, precizând că în final au ieșit totuși la lumină aspecte care „nu aveau acoperire juridică". Cum și serviciile secrete germane au colectat neautorizat date de la cetățeni, este un lucru bun că Snowden a „pus degetul pe rană", apreciază fostul președinte al comisiei.
Drept urmare, în 2016, a fost adoptată, printre altele, o reformă a legii de funcționare a BND.
Sensburg spune că s-a gândit la motivele lui Snowden. Politicianul german consideră că acesta a acționat din „motive patriotice", din convingerea că „trebuie să facă asta pentru țara sa". De altfel, Snowden însuși oferă această explicație în cartea sa „Permanent Record", pe care a publicat-o în mod deloc întâmplător pe 17 septembrie, de Ziua Constituției americane. El consideră că agențiile de informații americane încalcă Bill of Rights prin deturnarea legii fundamentale, intenția lui fiind de a face public acest lucru.
Ceea ce Sensburg nu înțelege este de ce Snowden a devenit un informator, pe ce s-a fondat convingerea lui că doar ieșind public își poate ajuta țara. Americanul scrie în cartea sa că nu a luat nicio clipă în considerare alegerea „căii interne", mai precis o informare în interiorul serviciului, căci practicile NSA deveniseră deja o ideologie: „Nu numai că superiorii mei erau conștienți de ceea ce făcea agenția, ci împărtășeau activ comenzile, erau complici", scrie Snowden.
„Whistleblowing"-ul în Germania
Snowden a transmis către public documente clasificate drept secrete, ceea ce constituie o infracțiune și în Germania. Cu toate acestea, după scandalul NSA, în Germania a fost creată o nouă oportunitate de prezentare a nemulțumirilor la adresa activității serviciilor de informații germane. Angajații pot apela acum direct la comisia parlamentară de control a activității serviciilor secrete. Și probabil că acest lucru se întâmplă deja.
Dezvăluirile lui Snowden au schimbat ceva în Europa chiar și atunci când este vorba de avertizori de integritate din afara serviciilor de informații. UE a stabilit că toate corporațiile majore trebuie să înființeze un punct de contact pentru avertizori și, începând din acest an, o lege adoptată în Germania permite devoalarea unui „secret de serviciu" dacă acest lucru „poate proteja interesul public general".
În general, Patrick Sensburg pledează pentru alte modalități, dar acceptă whistleblowing-ul ca „ultima ratio", ultima soluție. S-a aflat Snowden într-o atare situație? Sensburg ar fi dorit să-i adrese acestuia direct întrebarea, dar nu s-a ajuns niciodată la o apariție a americanului în fața comisiei de anchetă. Deși s-a discutat despre audierea lui ca martor, comisia condusă de Sensburgs și avocații lui Snowden nu au ajuns la un numitor comun.
În „Permanent Record", Snowden acuză guvernele Europei că nu s-au ridicat în favoarea lui. El a cerut azil unui număr de 27 de ţări, între care și Germaniei.
„Niciuna nu a fost dispusă să reziste presiunii Statelor Unite", scrie Snowden, care va rămâne probabil la Moscova, unde în 2013, după cum se poate citi în carte, nu a dorit decât să facă o escală în drum spre Ecuador.
