Iniţial a fost perceput drept un „anti-Elţân", fiind cu mult mai tânăr decât preşedintele Rusiei la acea vreme, plin de elan, sigur pe el în apariţiile sale publice şi nu mare iubitor de vodcă.
Cu două decenii în urmă, noul prim-ministru al Rusiei, care avea să devină peste nu multă vreme preşedinte, a reprezentat pentru concetăţenii săi, profund dezamăgiţi, un simbol al încrederii. Dezamăgiţi erau ruşii mai ales din cauza eşuării reformelor democratice din anii 1990, din cauza războiului civil din Caucaz şi a degradării economice a ţării.
Noul lider politic de la Kremlin a avut noroc. Creşterea preţurilor la zăcămintele naturale a adus miliarde în vistieria statului. Putin a investit în economie, a achitat datoriile externe ale ţării, a combătut sărăcia. Cu mână de fier a pus capăt războiului din Cecenia, a conferit din nou glas Moscovei în arena politicii mondiale.
Putin a intuit bine năzuinţele ruşilor
De pe urma acestor măsuri, Vladimir Putin profită şi astăzi. El dispune de un simţ al intuiţiei bine dezvoltat, înţelegând dorinţa de stabilitate şi de măreţie imperială a ruşilor. Între timp, preşedintele se prezintă drept cârmaci iscusit, care ştie să navigheze cu mână sigură corabia Rusia înfruntând furtunile şi vântul potrivnic din apus.
Putin le promite ruşilor ceea ce aceştia aşteaptă de la el: mai multă bunăstare, prin creşterea salariilor şi a alocaţiilor sociale. Deşi nu-şi onorează promisiunile, mulţi ruşi mai în vârstă trec acest lucru cu vederea, convinşi că Putin e lipsit de alternativă.
Tot mai mulţi tineri văd însă lucrurile altfel. Ei trăiesc într-o lume în permanentă schimbare. Doar la Kremlin nu se schimbă nimic, Putin fiind întruchiparea imperativului "tot înainte ca şi până acum". Tânăra generaţie nu prea se poate identifica cu Putin, care susţine şi în ziua de azi că nu posedă un smartphone.
Stabilitatea, atât de apreciată de ruşii mai vârstnici, este pentru tineri o cale de a se agăţa cu toată forţa de putere. Şi nici afrimaţiile preşedintelui lor, potrivit căruia schimbările climatice ar avea şi avantaje, nu se bucură, evident, de ecou în rândul tinerilor.
Mulţi elevi şi studenţi îi dispreţuiesc pe politicienii, procurorii şi judecătorii corupţi precum şi pe oligarhii hrăpăreţi. Tânăra generaţie de la oraş solicită clasei politice transparenţă sau, cum s-a spus în trecut, "glasnost".
Dar o nouă „perestroikă", o schimbare radicală aşadar, de genul celei petrecute în timpul erei Gorbaciov, nu va avea loc prea curând. Aşa-numiţii "siloviki", bărbaţii în vârstă din aparatul de securitate al statului, nu se lasă înlăturaţi chiar aşa cu una, cu două. În niciun caz prin demonstraţii paşnice. Şi aşa, sistemul Putin se perpetuează: alegerile sunt manipulate, presa cenzurată şi adversarii politici persecutaţi. Iar societatea rusă este tot mai scindată.
Un preşedinte care polarizează tot mai mult societatea
Cu cât se menţine mai mult la putere, cu atât mai controversat este Putin. În continuare, milioane de ruşi îl admiră ca preşedintele care a reuşit să amplifice influenţa Moscovei în Ucraina, Georgia şi aiurea.
Politicieni reacţionari de pretutindeni, inclusiv din Germania, îl consideră un exemplu în ceea ce priveşte recucerirea „măreţiei naţionale" - şi anume cu mână de fier şi prin forţă. Pe de altă parte, democraţii liberali din Rusia şi din lume îl critică dur pe liderul de la Kremlin şi speră într-o Rusie post-Putin.
Dar această nouă eră se va mai lăsa probabil aşteptată. Mandatul actual al lui Putin se încheie abia în 2024. Până acum Putin a evitat să anunţe dacă intenţionează să mai candideze sau nu după încheierea acestui mandat.
Politicianul Putin de astăzi nu mai este cel de acum 20 de ani. În trecut semnaliza că doreşte un parteneriat cu Vestul. Astăzi contestă ordinea mondială dominată de SUA. Astfel, împreună cu alţi lideri autoritari - din China sau Iran - face lumea mai nesigură. Şi aceasta pentru toate popoarele planetei, inclusiv pentru ruşi.
