Andrei Ursu, fiul disidentului Gheorghe Ursu, ucis în închisorile Securității comuniste, și istoricul Mădălin Hodor au făcut publică o scrisoare în care arată că tocmai instituția care ar trebui să fie direct interesată de dosarele fostei poliții politice a regimului dictatorial de până în 1989 nu are nici o preocupare pentru a dezvălui adevărul acelor vremuri.
După un demers similar susținut de cei doi, adresat Administrației Prezidențiale, și după o întâlnire cu Serviciul Român de Informații, depozitarul dosarului, această din urmă instituție a fost de acord să transfere dosarele către CNSAS.
Inițiatorii au atras atenția atunci că „absenţa unor materiale arhivistice cu rol probator face imposibilă derularea în condiţii normale a actului de justiţie, putând conduce la soluţii eronate sau incomplete.”
Eduard Hellvig, directorul SRI, a declarat în acea perioadă că „în ciuda numeroaselor afirmații vehiculate deliberat, pot spune cu toată responsabilitatea că SRI a încheiat orice legătură cu trecutul nefast de dinainte de 1989”.
„Cu surprindere suntem nevoiți să constatăm că tergiversarea predării acestei ultime părți consistente a arhivei fostei Securități se datorează tocmai instituției care împlinește, anul acesta, 20 de ani de la înființare (C.N.S.A.S.). Este greu de înțeles atitudinea pasivă și dezinteresată a conducerii instituției mai ales în contextul în care legea de funcționare a fost recent modificată de Parlament, modificare care permite reverificarea tuturor persoanelor care ocupă funcții publice.
Prin această modificare legislativă instituția va fi obligată să reia verificările privind aceste persoane, iar în absența preluării fondurilor menționate, între care se regăsesc și dosare clasate anterior la «siguranță națională», rezultatul acestora ar putea fi viciat. Sperăm ca în cel mai scurt timp, Colegiul C.N.S.A.S. să valorifice oportunitatea acordului inter-instituțional, obținut pe fondul realizării publice a importanței cruciale a arhivelor comunismului.
Pasivul toxic al păstrării documentelor fostului aparat represiv, inexplicabilă și nejustificată de realitatea unei Românii democratice – ferm ancorată în idealurile europene și atlantiste ale statului de drept și alianțelor la o comunitate de state care privilegiază adevărul, indiferent de cât de incomod poate fi, sperăm că a fost înțeles și depășit. La rându-ne nădăjduim că și instituția datoare să preia toate aceste documente și să constituie avangarda decomunizării va înțelege urgența demersului și rolul pro-activ ce-i este destinat”, arată acum Andrei Ursu și Mădălin Hodor în noua scrisoare deschisă pe care au trimis-o.
Cei doi menționează că dimensiunea fondului arhivistic care urmează să fie predat C.N.S.A.S. este considerabilă însumând mai bine de 4.500.000 fișe.
„Considerăm predarea Cartotecii, doar un prim pas, care deși nu închide problema, face aflarea adevărului ceva mai ușoară.
Este util de amintit, în context, faptul că fondurile de care vorbim au o importanță capitală atât pentru înțelegerea unor mecanisme ale represiunii, până acum insuficient documentate, dar mai ales pentru instrumentarea cercetărilor penale în dosarele cunoscute public sub sintagma integratoare de «Procesul comunismului», aflate, în diferite stadii ale anchetelor, la Secția Parchetelor Militare de pe lângă I.C.C.J. sau la Secția Specială de Investigare a Infracțiunilor din Justiție. Este inutil, în acest sens, să pledăm pentru urgența concretizării acestui proces”, arată Mădălin Hodor și Andrei Ursu.
