Ciprian Mihali: Devenim pe zi ce trece un popor tot mai frustrat de nerușinarea celor care ne conduc

Reproducem, mai jos, integral, comentariul postat pe pagina personală de Facebook de profesorul Ciprian Mihali:

„Extrem de multă rușine și nu numai

Devenim pe zi ce trece un popor tot mai complexat, mai frustrat și mai rușinat de nerușinarea și analfabetismul celor care ne conduc. Cum e posibil ca ministrul Culturii, al culturii române, care i-a dat și pe Eminescu, și pe Cioran, și pe Cărtărescu, să ajungă să vorbească de la tribuna Academiei Române, în halul acesta de batjocorire a limbii române?

„Excelența voastră, domnule președinte al Academiei Române, Preafericirea Voastră Părinte Patriarh Daniel, doamnelor și domnilor, dragi colegi, dragi invitați, dragi elevi, dragi studenți, pentru mine este o onoare să mă aflu astăzi aici, în acest loc minunat unde de-a lungul timpului s-au desfășurat extrem de multe evenimente culturale și nu numai. Ceea ce spunea în introducerea care a făcut-o (corect este „pe care a făcut-o”, n.r.) domnul președinte al Academiei o să vorbesc și o să încerc să exprim câteva lucruri legate de cultura națională, valori, permanențe, perspective, în context European”.

De ce e mai important pentru fiecare demnitar din țara asta scaunul de sub fund decât demnitatea din cap? De ce se complac toți în această prostituție care ucide pe zi ce trece spiritul limbii române, al culturii române și al ideii înseși de românitate? Acești impostori ruinează fără milă și fără remușcare tot ce mai este viu în creativitatea culturală și ne aruncă la o periferie greu de suportat a lumii. Incultura crasă, folosirea abuzivă a lui „extrem de...” ca să-și marcheze propria importanță, lipsa de imaginație din acel catastrofal „nu numai”, e îngrozitoare sărăcia spirituală în care ne aruncă acești oameni din care a dispărut orice urmă de spirit, oameni fără cultură, fără imaginație, fără limbaj.

Am locuit patru ani într-o țară fostă colonie a Franței, o țară căreia i s-a impus limba franceză prin dominație colonială, dar nu am auzit nici măcar o singură dată un ministru senegalez să batjocorească în acest fel limba franceză, chiar dacă putea pretinde că nu este limba lui natală. Ne este rușine, ne este atât de rușine cu cei cărora le-a dispărut orice urmă de rușine și care au nerușinarea de a vorbi ca mari patrioți în numele nostru... Extrem de multă rușine și nu numai.”