Amarjeet Sada avea doar șapte ani când a comis prima crimă. În 2006, Amarjeet ș-a fi ucis verișoara de șase ani. La scurt timp după, următoarea lui victimă a fost chiar sora lui care avea doar opt luni.
Chiar dacă familia lui Sada era conștientă de comportamentul copilului, a au decis să nu-l raporteze autorităților, crimele lui fiind privite drept „chestiuni de familie”.
Autoritățile au intrat în alertă abia când Amarjeet Sada a ucis un al teilea copil, pentru că deja exista un tipar pentru toate aceste crime.
În 2007, Sada ar fi ucis un al treilea copil, o fetiță de șase luni. Potrivit mamei victimei, aceasta și-a lăsat fiica dormind singură la școala primară, și a plecat la muncă. Atunci când s-a întors nu a mai găsit-o. Dispariția copilei a declanșat o anchetă. În cele din urmă, trupul ei a fost găsit îngropat în apropiere.
Și-a povestit crimele cu zâmbetul pe buze
Sada a recunoscut ulterior că a sugrumat-o, ba chiar i-a condus până la locul unde i-au recuperat cadavrul. El a oferit și detalii despre modul în care a procedat la crimă. El a explicat cum a luat fetița de unde dormea și l-a lovit-o cu o cărămidă înainte de a o îngropa.
În timp ce se aflau în arest, anchetatorii au remarcat comportamentul ciudat al lui Sada, care a zâmbit mereu și nu arătat vreo remușcare pentru acțiunile sale.
Poliția a mai adăugat că, în timp ce băiatul era audiat, el doar a zâmbit și a cerut biscuiți.
Mai târziu, el a declarat că el a fost cel responsabil pentru uciderea surorii sale cu trei luni mai devreme și a verișoarei sale, care a avut loc cu un an înainte de a fi reținut.
Un ucigaș sadic, lăsat în libertate
Amarjeet Sada a fost supus unei evaluări, iar psihologii l-au descris ca fiind un sadic căruia îi face plăcere să rănească victimele. Conform specialiștilor, el avea o tulburare mentală din naștere, conform The Sun.
Cu toate acestea legea indiană nu permite închisoarea sau condamnarea la moarte în cazul copiilor, astfel încât Sada a fost trimis să locuiască la o casă de copii până a împlinit vârsta de 18 ani. Acolo a fost ținut în izolare, astfel încât să nu interacționeze cu ceilalți copii. De asemenea, a primit tratament și medicamente până la părăsirea căminului pentru minori.
