CCR l-a dat jos pe Meleșcanu prin metoda istorico-teleologică

Judecătorii constituţionali precizează, în motivarea deciziei prin care au admis sesizarea formulată de 33 de senatori şi au constatat că Hotărârea Senatului 36/2019 pentru alegerea preşedintelui Senatului este neconstituţională, că, în această cauză, conflictul a fost generat de modul de interpretare a normei, respectiv de metoda de interpretare căreia i se acordă prevalenţă.

"Astfel, metoda gramaticală, utilizată de grupul parlamentar care a făcut propunerea de candidat la funcţia de preşedinte al Senatului, în persoana unui senator care nu este membru al grupului parlamentar, are susţinere în textul normativ. Aplicând principiul 'ubi lex non distinguit nec nos distinguere debemus', interpreţii normei ajung la concluzia că propunerea de candidat pe care o face un grup parlamentar poate viza orice senator, indiferent de calitatea sa de membru sau nu al vreunui grup parlamentar. Cu alte cuvinte, acest drept nu poate fi limitat la senatorii care fac parte din grupul parlamentar care face propunerea. Această soluţie nu a fost, încă, validată printr-o decizie a instanţei constituţionale", precizează CCR.

În ceea ce îi priveşte pe semnatarii sesizării, CCR arată că aceştia au invocat "metoda sistematică", fundamentată pe jurisprudenţa Curţii.

"Metoda sistematică, invocată de autorii prezentei sesizări de neconstituţionalitate, se fundamentează pe jurisprudenţa Curţii Constituţionale, care a stabilit în mod constant incidenţa principiului configuraţiei politice în procedura de alegere a preşedintelui unei Camere a Parlamentului. Relevantă sub acest aspect este Decizia 601 din 14 noiembrie 2005, în care Curtea a stabilit expres cu prilejul procedurii alegerii unui nou preşedinte al Camerei, pe parcursul legislaturii, că 'această înlocuire se poate face numai cu o persoană din acelaşi grup parlamentar, care nu-şi poate pierde dreptul la funcţia de preşedinte, dobândit în virtutea rezultatelor obţinute în alegeri, respectându-se principiul configuraţiei politice'. Chiar dacă ulterior Curtea şi-a revizuit poziţia cu privire la existenţa unui drept al grupului parlamentar care a deţinut funcţia de preşedinte al Camerei care nu poate fi pierdut pe parcursul mandatului Camerei, poziţia Curţii cu privire la apartenenţa persoanei candidate la grupul parlamentar care o propune a rămas neschimbată, dovadă fiind trimiterile directe şi constante la principiul configuraţiei politice", menţionează Curtea.

Astfel, spun judecătorii, ambele metode de interpretare folosite par a fi corecte, însă, având în vedere că soluţiile rezultate ca urmare a aplicării lor sunt diferite, "Curtea urmează a utiliza şi alte metode - istorico-teleologică şi logică - pentru a desluşi înţelesul normei".

"Prin urmare, aplicând metodele de interpretare sistematică, istorico-teleologică şi logică, soluţia rezultată este una singură, infirmând soluţia rezultată în urma aplicării interpretării gramaticale. Astfel, chiar dacă textul în cuprinsul său nu distinge cu privire la calitatea candidatului, din coroborarea sa cu celelalte norme cu care se află în conexiune directă şi cu principiile constituţionale aplicabile, înţelesul său este determinabil din structura logică a ansamblului normativ şi din scopul legiferării, omisiunea normei fiind complinită pe aceste căi. Pentru a fi în acord cu prevederile art. 64 alin.(1), (3) şi (5) din Constituţie, care consacră principiul autonomiei parlamentare, dreptul senatorilor de a se organiza în grupuri parlamentare şi principiul configuraţiei politice, Curtea constată că înţelesul dispoziţiilor art. 23 alin.(1) din Regulamentul Senatului nu poate fi decât acela care stabileşte dreptul unui grup parlamentar de a face o singură propunere de candidat la funcţia de preşedinte al Senatului dintre persoanele membre ale respectivului grup", notează Curtea.

Judecătorii arată că respectarea acestor norme regulamentare, în înţelesul stabilit de Curte, se impune tuturor membrilor Senatului în virtutea prevederilor articolului 1 alineatul (5) din Constituţie, care consacră principiul legalităţii, în egală măsură aplicabile şi cu privire la regulamentele parlamentare.

"Pentru toate aceste argumente, Curtea constată că Hotărârea Senatului României nr. 36 din 10 septembrie 2019 prin care senatorul Teodor Meleşcanu a fost ales preşedinte al Camerei, din poziţia de candidat propus de un alt grup parlamentar decât cel al cărui membru era, contravine prevederilor constituţionale ale art.1 alin.(5) care consacră principiul legalităţii şi al supremaţiei Legii fundamentale, ale art. 8 alin.(2) şi art.64 alin.(1), (3) şi (5) care consacră principiul pluralismului politic şi principiile activităţii parlamentare", precizează CCR.