Alexandru Iordache trage un semnal de alarmă: „Tratăm efectele și ignorăm adevăratul pericol”

 În timp ce televiziunile, publicațiile și creatorii de conținut se luptă pentru fiecare secundă din atenția publicului, Alexandru Iordache, specialist în marketing digital, SEO și optimizare pentru inteligența artificială, atrage atenția asupra unui pericol mai puțin discutat: transformarea informației într-o competiție pentru emoții și audiență, în care educația societății rămâne în urmă.

„Atenția noastră a devenit aur. Dar cine plătește prețul?”

Trăim una dintre cele mai importante perioade de transformare a mediului informațional. Algoritmii motoarelor de căutare se schimbă, inteligența artificială devine tot mai prezentă în viața oamenilor, iar platforme precum Google, ChatGPT, Facebook, TikTok și YouTube influențează tot mai mult felul în care descoperim și consumăm informația.

În această competiție au intrat aproape toți: televiziuni, publicații online, posturi de radio, influenceri, companii, politicieni și creatori de conținut. Deși folosesc tehnologii și strategii diferite, obiectivul lor este adesea același: să câștige cât mai mult din atenția noastră.

„Atenția oamenilor a devenit una dintre cele mai valoroase resurse ale economiei digitale. Cine reușește să o capteze poate transforma această atenție în audiență, influență, bani sau putere. Problema apare atunci când, în goana după cifre, nu ne mai întrebăm ce efecte produc informațiile pe care le distribuim”, explică Alexandru Iordache.

Potrivit specialistului, marea schimbare nu constă doar în apariția unor tehnologii noi, ci în modul în care acestea influențează deciziile editoriale și comportamentul creatorilor de conținut.

„Nu mai publici doar pentru oameni. Trebuie să treci mai întâi de algoritmi”

Una dintre cele mai importante transformări din mediul digital este relația dintre creatorul de conținut, platformă și public. În trecut, un ziar, o televiziune sau un post de radio construia o relație relativ directă cu publicul său. Astăzi, pentru o mare parte din conținutul online, între cel care publică și cel care consumă informația se află un sistem algoritmic.

Acesta decide, în funcție de numeroase semnale, ce materiale sunt recomandate, cui sunt afișate și cât de mult sunt distribuite.

„Mulți încă nu înțeleg că astăzi nu mai faci postări doar pentru oameni. Faci postări care trebuie mai întâi să fie înțelese și distribuite de algoritmi, pentru a ajunge la oameni. Iar acești algoritmi sunt construiți și ajustați folosind inclusiv comportamentul nostru: ce urmărim, cât timp rămânem, ce distribuim și la ce reacționăm.”

Iordache subliniază că algoritmii nu funcționează identic pe toate platformele și că nu orice sistem urmărește exclusiv timpul petrecut de utilizatori. Totuși, în ecosistemele bazate pe recomandări și publicitate, atenția și interacțiunea sunt factori economici importanți.

Această realitate poate crea un stimulent periculos: producătorii de conținut ajung să adapteze nu doar forma materialelor, ci și subiectele, tonul și intensitatea emoțională pentru a obține o distribuire cât mai mare.

De ce conținutul care provoacă emoții poate învinge informația de calitate

Un material documentat, echilibrat și bine explicat necesită timp, resurse și atenție din partea publicului. În schimb, o afirmație șocantă, un conflict sau o poveste prezentată dramatic pot provoca o reacție imediată. Iar într-un mediu în care succesul este măsurat frecvent prin vizualizări, distribuiri și comentarii, tentația de a produce conținut pentru reacție, nu pentru înțelegere, devine tot mai mare.

„Nu spun că informația de calitate va dispărea. Spun că există riscul ca ea să fie împinsă în plan secund dacă nu reușește să concureze pentru atenție. Nu pentru că jurnaliștii sau creatorii nu mai știu să producă materiale bune, ci pentru că piața îi poate recompensa mai rapid pe cei care provoacă emoții puternice.”

Specialistul avertizează că această tendință nu privește exclusiv rețelele sociale. Ea poate influența și televiziunile, radioul, presa online sau industria divertismentului. În opinia sa, pericolul apare atunci când întreaga industrie începe să confunde interesul public cu ceea ce atrage cel mai rapid publicul.

„Faptul că un material generează milioane de vizualizări nu înseamnă automat că face bine societății. Audiența este o cifră. Impactul asupra oamenilor este cu totul altceva.”

„Dezinformarea nu se combate doar prin blocarea conturilor, ci prin educarea celor care consumă informația”

În ultimii ani, combaterea dezinformării a devenit o preocupare majoră pentru instituții, platforme digitale și organizații internaționale. Printre măsurile folosite se numără eliminarea unor conturi, limitarea distribuirii anumitor materiale, verificarea informațiilor și introducerea unor reguli privind conținutul.

Alexandru Iordache consideră că asemenea măsuri pot fi necesare în anumite situații, dar nu pot înlocui educația celor care consumă informațiile.

„Dezinformarea nu poate fi combătută doar prin blocarea conturilor, eliminarea unor materiale sau modificarea algoritmilor. Aceste măsuri pot limita răspândirea anumitor informații, dar nu rezolvă problema de fond: vulnerabilitatea oamenilor care ajung să le creadă. Întrebarea esențială este alta: de ce un om crede o informație falsă și ce putem face pentru ca, data viitoare, să o poată recunoaște singur?

Dacă o persoană nu are educația necesară pentru a verifica o informație, pentru a compara sursele și pentru a înțelege mecanismele manipulării, simpla eliminare a unui conținut nu îi schimbă automat convingerile. Informația poate reapărea sub altă formă, pe altă platformă, iar problema se repetă.

De aceea, consider că adevărata luptă împotriva dezinformării trebuie să înceapă cu educația. Nu este suficient să încercăm să împiedicăm oamenii să întâlnească informații false. Trebuie să îi pregătim să le recunoască și să le analizeze critic.”

În opinia specialistului, o societate vulnerabilă la manipulare nu poate fi protejată exclusiv prin moderarea platformelor. O informație falsă poate fi eliminată dintr-un loc și poate reapărea în altul. O platformă poate restricționa un cont, dar convingerile persoanelor care îl urmăreau nu dispar automat.

Mai mult, atunci când oamenii percep măsurile de moderare drept arbitrare sau nedrepte, neîncrederea în instituții și în sursele oficiale se poate accentua.

„Nu putem trata la nesfârșit doar efectele și să ignorăm cauzele. Dacă vrem să reducem dezinformarea, trebuie să investim în capacitatea oamenilor de a înțelege informația, nu doar în mecanismele prin care aceasta este distribuită sau restricționată. O societate educată nu devine imposibil de manipulat, dar devine mult mai greu de manipulat.”

Iordache precizează că educația nu elimină complet dezinformarea, însă poate reduce vulnerabilitatea publicului la manipulare și poate completa măsurile de protecție aplicate de platforme.

Educația este investiția care nu aduce rezultate peste noapte

Una dintre explicațiile pentru care această problemă rămâne insuficient abordată este, în opinia specialistului, diferența dintre beneficiile imediate și cele pe termen lung. O campanie poate genera rezultate măsurabile în câteva zile. O platformă poate crește rapid audiența. O publicație poate obține trafic printr-un titlu spectaculos.

Educația, în schimb, are nevoie de ani pentru a produce schimbări profunde.

„Aici este una dintre marile probleme ale societății. Toată lumea vrea rezultate rapide. În educație trebuie să investești astăzi pentru rezultate pe care poate le vei vedea peste cinci sau zece ani. Și tocmai de aceea prea puțini sunt dispuși să își asume această responsabilitate.”

El consideră că alfabetizarea media, gândirea critică și înțelegerea tehnologiilor digitale ar trebui să devină componente esențiale ale educației moderne. Copiii și adulții trebuie să înțeleagă nu doar cum folosesc o aplicație, ci și de ce le este recomandat un anumit conținut, cum sunt construite mesajele persuasive și cum pot verifica informațiile.

Responsabilitatea televiziunilor, publicațiilor și creatorilor de conținut

Alexandru Iordache atrage atenția că responsabilitatea nu aparține exclusiv instituțiilor de învățământ sau autorităților. O parte importantă revine celor care produc și distribuie informație.

„Aș vrea ca oamenii care realizează emisiuni, știri sau materiale pentru rețelele sociale să se gândească de două ori înainte să publice ceva doar pentru audiență. Pentru ei poate fi o emisiune, un personaj sau o strategie de marketing. Dar pentru omul care urmărește acel material poate deveni o imagine despre cum funcționează lumea.”

Specialistul observă că există o diferență importantă între realitatea prezentată în fața camerelor și viața reală a celor care apar în spațiul public. Uneori, personajele construite pentru divertisment sau pentru a provoca reacții ajung să fie percepute de public drept modele autentice de comportament.

„Sunt oameni care joacă anumite roluri în fața camerelor, iar în realitate sunt complet diferiți. Publicul nu vede întotdeauna această diferență. Dacă promovăm permanent conflicte, agresivitate, umilință sau comportamente extreme, doar pentru că generează audiență, trebuie să ne întrebăm ce normalizăm în societate.”

În opinia sa, libertatea editorială trebuie însoțită de responsabilitate, fără ca această responsabilitate să fie confundată cu cenzura.

„Societatea are nevoie de actualizări, la fel ca un telefon”

Pentru a explica diferența dintre viteza evoluției tehnologice și ritmul schimbărilor din educație, Alexandru Iordache folosește o comparație cu securitatea informatică.

„Imaginați-vă că aveți un telefon pe care nu ați mai actualizat sistemul de operare de câțiva ani. Între timp, tehnologia evoluează, apar vulnerabilități noi, metode noi de atac și aplicații tot mai complexe. Dacă nu faceți actualizările necesare, deveniți mai vulnerabili.”

Același principiu, consideră el, poate fi aplicat societății.

„Algoritmii se schimbă, inteligența artificială evoluează, modul în care circulă informația se transformă radical. Dar educația noastră, în multe privințe, funcționează după principii adaptate unei lumi care nu mai există. Este ca și cum am încerca să folosim un sistem de operare vechi într-o realitate complet nouă.”

El subliniază că nici actualizările tehnologice, nici educația nu oferă protecție absolută, dar ambele pot reduce riscurile.

„Țara în care trăim este casa noastră. Nu putem distruge totul pentru câteva vizualizări”

În final, Alexandru Iordache lansează un apel către instituții, mediul privat, jurnaliști, creatori de conținut și societatea civilă. Acesta consideră că problema nu poate fi rezolvată de o singură instituție sau printr-o singură lege, ci necesită o schimbare de mentalitate.

„Țara în care trăim este casa noastră. Dacă nu avem grijă de educația oamenilor, nu ne putem plânge la nesfârșit de rezultatele pe care le vedem în societate. Nu putem ignora vulnerabilitățile oamenilor și apoi să fim surprinși că cineva profită de ele.”

Specialistul avertizează că tehnologia va continua să avanseze, indiferent dacă societatea este sau nu pregătită pentru consecințele sale.

„Nu sunt împotriva algoritmilor, a inteligenței artificiale sau a dezvoltării platformelor. Lucrez chiar în acest domeniu și înțeleg cât de importante sunt. Dar tocmai pentru că înțeleg mecanismele din spatele lor, cred că trebuie să discutăm mult mai serios despre consecințe.”

Mesajul său final este unul despre responsabilitatea colectivă:

„Cel mai mare pericol pentru o societate nu este că există oameni care încearcă să o manipuleze. Au existat întotdeauna și probabil vor exista mereu. Adevăratul pericol apare atunci când o societate devine atât de vulnerabilă încât nu mai poate face diferența dintre adevăr și manipulare, dintre realitate și spectacol, dintre cineva care o informează și cineva care profită de ea.

Iar atunci când ajungem în acel punct, nu mai putem da vina doar pe cei care profită de aceste slăbiciuni. Trebuie să ne întrebăm și ce am făcut noi, ca societate, pentru a le preveni. Pentru că viitorul unei țări nu este decis doar de cei care reușesc să influențeze milioane de oameni, ci și de capacitatea acelor milioane de oameni de a nu se lăsa influențați orbește.

Și poate că aceasta este cea mai importantă întrebare pe care ar trebui să ne-o punem astăzi: pregătim oamenii pentru lumea care vine sau doar așteptăm să vedem cine va profita primul de faptul că nu sunt pregătiți?”