Nici până azi, Italienii nu au fost în stare să lege insula de continent cu un pod, deși în punctul cel mai apropiat distanța nu este mai mare de 11 km.
Poți ajunge pe insulă doar cu avionul sau cu feribotul. Într-un fel, asta îmi amintește de noi, care nici până azi nu avem o infrastructură funcțională de autostrăzi.
Piața San Domenico și Coloana Imaculatei în Palermo
În Europa, dar nelegați cum trebuie de ea. Cea mai mare insulă din Mediterana are însă mult mai multe lucruri de oferit.
De la plajele scăldate de apele Mediteranei până la vulcanul Etna, ale cărui erupții spectaculoase de lavă și cenușă ne umplu de fiecare dată de sentimente contradictorii de admirație și spaimă.
La răscruce de drumuri
Palermo are o istorie aparte ce leagă multe destine. La răscruce de drumuri, orașul fondat în 734 î.Hr. de către fenicieni a fost râvnit, de-a lungul timpului, rând pe rând de cartaginezi, greci, romani, ostrogoți, bizantini, normanzi, mauri, francezi, spanioli și austrieci.
Cuplu cu obiecte cumpărate dintr-un targ de vechituri în Palermo
Această mixtură dă un farmec aparte orașului a cărui arhitectură te invită să îl descoperi la pas și să savurezi fiecare ancadrament, balconaș sau statuetă întâlnită.
Ruinele din perioada Cartaginei alături de mozaicurile bizantine, ornamentele baroce și domurile maure se îmbină cu o nostalgie familiară care te face să te simți ca acasă, de cum pășești pe străzile orașului. Inițial, fenicienii au denumit orașul Ziz, grecii i-au spus Panormus și Arabii Balram.
Mâncarea în Sicilia reprezintă chintesența întregii istorii siciliene.
Fântâna Pretoria din Palermo
Spre deosebire de arhitectură, mâncarea este vie și în continuă evoluție. Izvorâtă dintr-o necesitate a celor mulți și săraci de a se hrăni, bucătăria siciliană te uimește prin felul în care sunt combinate ingrediente simple învăluite într-o multitudine de arome.
Influențele arabe și franceze fac că simplitatea acestei bucătării să capete nuanțe și arome surprinzătoare.
Gusturi siciliene
La câțiva kilometri distanță de Palermo, într-un mic sătuc numit Bagheria, chef Tony Lo Coco a ridicat această simplitate la rang de artă. Am apreciat întreaga experiență oferită de „La Nostra Storia“, unul dintre meniurile de degustare oferite în cadrul restaurantului său „I Pupi“.
Tony Lo Coco, patronul restaurantului cu o stea Michelin, I Pupi din Bagheria, gătind pentru clienți.
Trebuie să menționez în special trei dintre cele 10 feluri de mâncare servite, fiecare cu vinul potrivit: spaghete de raw tuna cu sos de bottarga, chifteluțele cu carne și mielul.
Dacă chifteluțele (arancini) sau mațele umplute (stigghiola) le găsești într-o formă mai rudimentară în toată Sicilia, mielul mă îndoiesc că îl mai face cineva la fel de bine în întreaga Italie.
Clienți pe terasa unui restaurant din Palermo.
Pe lângă faptul că se topea în gură, de la prima mușcătură am avut senzația că mănânc mere ușor caramelizate nu miel.
Am plecat din Sicilia recunoscători Etnei pentru buna primire și am luat cu noi cele mai interesante gusturi din eterna Italie.
Străduță tradițională din Palermo
O femeie care locuiește deasupra unui restaurant, coboară o găleată în care a pus banii pentru comandă și așteaptă să primească mâncarea, în Palermo
Tată și copil trec pe stradă în Palermo
Părinți și copii jucându-se pe faleza orașului Palermo
Rufe la uscat pe o stradă din centrul orașului Palermo
Pe stradă, în Palermo
Mugur Vărzariu este fotograf de documentar și realizator de film cu o recunoscută activitate în apărarea drepturilor omului la nivel internațional. Mugur poate fi urmărit și pe www.mugurvarzariu.com
