În calendarul ortodox, sunt amintiți cei care au fost uciși încercând să apere cu mâinile goale o mănăstire de atacurile păgânilor.
Povestea dramatică s-a întâmplat acum mai bine 1000 de ani.
Cei care postesc în această zi vor avea parte de mari bucurii.
Sărbătoare mare pe 20 martie. Cum a scăpat o mănăstire de atacul păgânilor? I-a pus pe fugă
Sfinții Cuvioși Mucenici din Mănăstirea Sfântului Sava cel Sfințit sunt ostașii Domnului Hristos, care nu au avut nici arme nici zale, ci numai arme duhovnicești: platoșa nădejdii, pavăza credinței și coiful mântuirii. Sunt serbați în calendarul ortodox în data de 20 martie.
Între Sfinții Cuvioși Părinți uciși în Mănăstirea Sfântul Sava cel Sfințit se numără și Sfinții Cuvioși Părinți Ioan, Serghie, Patrichie și cei dimpreună cu ei, uciși de arabi.
Acești cuvioși au viețuit în jurul anului 800, pe când la Constantinopol împărăteau Constantin și maica sa, Irina (780-802). În acea vreme Sfânta Cetate a Ierusalimului era sub stăpânirea arabilor în zilele preafericitului Ilie, patriarhul Ierusalimului.
Citește și: Cum a ajuns Daria, din preoteasa zeiței Atena, soția unui tânăr creștin?
Adunați în mai multe locuri, părinții astăzi pomeniți, viețuiau în vestita mânăstirea a Sfântului Sava, pe când stărețea minunatul egumen Vasile, slujind cu toții lui Dumnezeu ziua și noaptea, după rânduiala monahală lăsată de la Sfântul Sava, în multa nevoință și îmbunătățită viețuire. Pacea lor era, însă, adeseori, tulburată de năvala păgânilor, care, gândind că vor găsi averi, jefuiau sfintele locașuri de toate odoarele lor.
Mănăstirea Sfântului Sava cel Sfințit Foto: crestinortodox.ro
În vremea Postului Mare, în săptămâna dinaintea Stâlpărilor, când monahii se aflau la rugăciune, fără veste a năvălit peste ei o ceată de 60 de jefuitori înarmați cu sulițe, cu arcuri și cu săbii, și au făcut cumplit măcel în mânăstire.
Păgânii au dat foc chiliilor, prădând sărăcăciosul avut al smeriților călugări. Dar, când voiau să dea foc și mânăstirii, li s-a părut că vine o oaste în sprijinul monahilor și au fugit. După fuga dușmanilor, părintele Toma, un doctor cu experiență, i-a ajutat pe cei rămași în viață.
Citește și: Cine este Sfântul pedepsit să trăiască 360 de ani
În Joia cea Mare, din Săptămâna Patimilor Domnului din anul 796, făcând război arabii în Palestina, jefuitorii au năvălit din nou în mânăstire.
Monahii, sfătuiți de Starețul Toma, au zis: "Noi din lume am fugit în această pustie pentru dragostea lui Hristos, și mult prea rușinos ar fi să fugim din pustie de frica oamenilor. De ar fi să fim cu toții junghiați aici, junghiați vom fi pentru dragostea noastră pentru Hristos pentru Care am și venit să locuim aici."
Și astfel păgânii au ucis pe cei ce mai rămăseseră în viață, semănând urgie în urma lor (unora tăindu-le capetele, pe alții făcându-i bucăți, pe alții junghiindu-i și vărsându-le sângele, iar pe alții în tot felul de grozavii chinuindu-i).
Optsprezece părinți s-au ascuns într-o peșteră din munte dorind să salveze odoarele mânăstirii, și nevoind să le dea, păgânii au pus foc la gura peșterii și au pierit toți cei dinăuntru, înăbușiți de fum, scrie pravila.ro.
Citește și: Ce se întâmplă dacă lucrezi când e cruce neagră în calendar. Semnificația acestor sărbători
Conform tradiției populare, această zi fiind într-o miercuri, românii o consideră o zi curată și binefăcătoare, prielnică muncilor în afara casei (semănat, arat, cosit).
Cine postește în această zi, va avea parte de liniște sufletească, de împăcarea că a făcut Voia Domnului și de siguranța că familia lui va fi ferită de rele și boli.
În tradiția românească se spune că miercuri era ziua în care ţăranii posteau pentru Maica Domnului, ziua în care se puneau cloşti şi în care se începea aratul.
Din bătrâni se spune că nu este bine ca miercurea să te speli pe cap, să îți tai unghiile sau să se spele hainele pentru că riști să te îmbolnăvești sau riști să rămâi văduv devreme.
