În fiecare zi din luna martie românii au câte o tradiție pe care o respectă cu sfințenie pentru că în acest fel ar putea să-și alunge ghinionul.
Citește și: Sărbătoare importantă pe 3 martie. Cele trei lucruri pe care nu ai voie să le faci în această zi
Acum, pe 2 martie este Baba nr 2, din cele 9 pe care le are luna martie. Așa cum este Baba, așa ai și anul. Dacă este soare, va fi un an norocos. Dacă plouă sau ninge, va fi un an bogat. Oricum ar fi, trebuie văzută doar partea bună a acestei zile.
În plus, se spune că acum trebuie evitate neapărat unele lucruri.
Sărbătoare 2 martie. Superstiții din străbuni. Ce să nu faci sub nicio formă în această zi
Pe 2 martie nu est etârziu să primiți sau să oferiți mărțișoare. Etse bine să faceți acest gest, mai ales dacă nu ați apucat să oferiți pe 1 martie.
Însă, pentru că această zi este sâmbăra, anul acesta, trebuie să avem grijă la mai multe lucruri.
Se spune că sâmbăta, fiind ultima zi din săptămână, nu e bine să începi un lucru nou și nici să nu pleci la drum. De asemenea trebuie să fii atent la multe semne care îți pot spune ce ți se va întâmpla într-un anumit timp.
Conform tradiției populare, raiul numai sâmbătă e deschis și atunci sufletele intră. Sâmbătă dimineața, pe la răsăritul soarelui, când prind cucoșii a cânta, raiul se deschide și sufletele intră, iar iadul se închide, căci dracii nu pot suferi să audă cucoșii cântând. Iadul numai cât sâmbăta și duminica e închis.
Sâmbătă să nu zici nimănui, văzându-l îmbrăcat în straie noi: „Porți sănătos!”, că-i dorești moarte.
Sâmbătă dimineața să nu mături și să nu mănânci. Când mănânci sâmbăta nespălat, nu se apropie îngerul patruzeci de zile de tine. Semănatul cânepii trebuie să aibă loc sâmbăta.
Sâmbătă seara nu se dă nimic din casă.
Citește și: Ce să nu faci sub nicio formă în ziua de sâmbătă. Superstițiile de groază întâlnite la români
Ce sfinți se sărbătoresc pe 2 martie
Însă și în calendarul creștin este sărbătoare. Anul acesta, pe 2 martie, se împlinesc 92 de ani de la trecerea la cele veșnice a Sfântului Nicolae Planas, ocrotitorul celor căsătoriți.
Întreaga viață a sfântului Nicolae Planas a fost una caracterizată de jertfă. El a trăit în mijlocul oamenilor, fiind o pildă vie de viețuire creștină. Sfântul Nicolae Planas este cunoscut ca ocrotitor al celor căsătoriți deoarece multe sunt familiile care, în urma rugăciunilor către sfânt, au dobândit liniștea.
Citește și: Legenda Dochiei, fata de împărat și tradiția celor nouă cojoace: Cum s-a transformat în stâncă
Acest fapt nu înseamnă neapărat ca atunci când îi cerem ajutorul în rugăciune, vom fi feriți de ispite, ci mai degrabă, să avem credință că prin ajutorul sfântului, vom avea puterea de a le birui, scrie creștinortodox.ro.
Sfântul Sfinţit Mucenic Teodot este pomenit în calendarul creştin ortodox la 2 martie.
Născut din părinţi creştini, Sfântul Teodot a avut parte de o educaţie desăvârşită, care a inclus şi deprinderea valorilor creştine. A fost hirotonit episcop al cetăţii Cirene din Cipru. A trăit în timpul împăratului roman Liciniu (308-324), persecutor al creştinilor.
Citește și: Ce se întâmplă dacă lucrezi când e cruce neagră în calendar. Semnificația acestor sărbători
"Atunci era prigonire mare împotriva creştinilor, împărăţind păgânul Liciniu (308-324), iar în Cipru era ighemon Savin. Dorind sfântul să fie muncit pentru Hristos, se certa cu îndrăzneală cu elinii, mustrând rătăcirea lor şi propovăduind pe Hristos, adevăratul Dumnezeu".
Auzind de aceasta, guvernatorul Savin a poruncit să fie prins. Înştiinţându-se, Sfântul Teodot n-a aşteptat să vină după dânsul, ci îndată s-a dus singur la stăpânitor şi, stând înaintea lui, i-a zis: "Iată cel pe care îl cauţi, eu sunt!
Nu m-am ascuns de tine, nici nu sunt adus cu sila, ci de voia mea am venit. Căci adevărul, pe care nu se cade a-l ascunde, trebuie a-l arăta, adică pe Hristos, Dumnezeul meu, să-L propovăduiesc; iar necurăţia şi neputinţa păgânătăţii voastre s-o vădesc".
Spunea Sfântul Teodot că ei, persecutorii, sunt înspăimântaţi de vreme ce pentru un creştin s-a tulburat toată cetatea şi oastea:
"Pentru că se tem diavolii de un om care este rob al lui Hristos şi se sârguiesc ca nu cumva, scăpând din mâinile voastre ale muncitorilor, să ridice asupra lor mai mare război şi să biruiască neputinţa lor, biruind prin cuvinte pe cei ce le slujesc lor, având nădejdea cea deşartă spre dânşii".
Pentru că îl mărturisea pe Hristos fără încetare în faţa guvernatorului, a fost chinuit cu cruzime, până şi piroane i s-au bătut în picioare, şi aşa, cu piroanele în picioare, alerga Sfântul, fiind silit de ostaşi pe drum.
Citește și: Cum a ajuns 1 Martie Ziua Mărțișorului, a complimentelor, a compotului de fructe și cea a porcului?
"Ighemonul a zis: 'Nu te voi cruţa, Teodote'. Răspuns-a Sfântul: 'Fă ce voieşti, că sunt gata la aceasta'. Atunci ighemonul Savin a poruncit să-i bată piroane în picioarele lui şi să fie prigonit de ostaşi. Bătându-i piroane în picioare, el, ridicându-şi mâinile sale la cer, grăia:
'Mulţumesc Ţie, Doamne al meu, Iisuse Hristoase, că pe mine nevrednicul m-ai învrednicit a fi părtaş patimilor Tale! De unde mi s-a adăugat mie, lepădatului, atât dar, căci iată acum la cer m-am suit?
Mulţumesc Ţie, Mântuitorul meu, că m-ai izbăvit de cei ce-mi prigonesc sufletul.
Slăvească-se numele Tău, Stăpâne Hristoase, în trupul meu, că Tu îmi eşti viaţă, Fiule al lui Dumnezeu, şi a muri pentru Tine, dobândă îmi este.
Încredinţez Ţie pe cei ce pătimesc pentru numele Tău; fii lor ajutător. Potoleşte viforul acesta şi risipeşte pe cei ce se scoală asupra Bisericii Tale celei sfinte, ca în pace să Te laude pe Tine poporul Tău, în veci".
Mulţi din cei care au văzut răbdare Sfântului Teodot şi au auzit cuvintele ce curgeau din gura sa, ca o miere, au crezut în Hristos, iar pe stăpânitorul la poruncile căruia un om era atât de rău chinuit îl ocărau.
Aflând de întoarcerea oamenilor, guvernatorul a poruncit ca Sfântul Teodot să fie aruncat iarăşi în temniţă, să nu înşele, spunea el, poporul cu fermecătoarele lui învăţături, conform Agrepres.
Citește și: De ce dăm mărțișoare de 1 Martie? Gestul care îi ferește de ghinion pe cei dragi
Sfântul Teodot a rămas în închisoare până în anul 313, an în care împăratul Constantin cel Mare a dat Edictul de la Milan, act prin care toţi creştinii întemniţaţi şi-au recăpătat libertatea.
Liber, Sfântul Teodot şi-a reocupat scaunul episcopal şi după încă doi ani de slujire a adormit întru Domnul. Şi a luat îndoită cunună, a arhieriei şi a muceniciei, din mâna Lui Iisus Hristos, Care încununează pe nevoitorii Săi cu slavă veşnică.
Comentarii 0