Tudorel Stoica și-a început cariera la CSU Galați, în anii tinereții, iar prima experiență în fotbalul de elită a venit după un sezon la FCM Galați.
Destinul l-a dus apoi către Steaua București, unde a scris istorie și a devenit unul dintre simbolurile clubului: a cucerit de șapte ori titlul de campion al României, cinci Cupe ale României, o Cupă a Campionilor Europeni și o Supercupă a Europei.
Citește și: Care pensionari au pierdut la pensie sute de lei? Obligați să lucreze 10 ani în plus. Ce măsuri iau?
Chiar dacă nu a putut juca în finala istorică împotriva Barcelonei din cauza unei suspendări pentru cumul de cartonașe galbene, contribuția sa a rămas de necontestat.
Cariera sa de jucător l-a purtat și în Franța, la Lens, iar ultimii ani pe teren i-a petrecut tot la Steaua, înainte de a-și agăța ghetele în cui.
Citește și: Casa de pensii, veste proastă pentru sute de mii de pensionari. Sistemul nu merge, sunt întârzieri
A continuat în fotbal și după Revoluție, implicându-se în pregătirea noilor generații: a fost antrenor secund la Steaua, iar între 1998 și 1999 a antrenat echipa națională U21 a României.
A pregătit și echipa CS Tunari în sezonul 2017-2018. Însă toate aceste realizări, toate eforturile sale, nu i-au adus liniștea financiară la care poate ar fi sperat.
Astăzi, Tudorel Stoica își duce traiul cu o pensie de doar 2000 de lei. „Tu știi cât am eu pensie? 2000 lei!”, a mărturisit cu amărăciune fostul mijlocaș într-un podcast recent.
„Am jucat de mi-am rupt picioarele, asta este.
Am ieșit maior în rezervă.
Problema este că nu am fost favorizați, am câștigat bani pentru că am făcut performanță,” a continuat Stoica, lăsând să se înțeleagă dezamăgirea unui om care a dat totul pe teren, pentru echipă și pentru țară.
În România, pensia medie a lunii octombrie 2024 a fost de 2735 de lei, iar pensia minimă de 1281 lei.
Cu toate acestea, pentru un fost campion, pensia primită rămâne o umbră a gloriei sale din anii '80.
Stoica este acum una dintre multe alte legende ale sportului românesc care, după o viață de sacrificii, se confruntă cu lipsa de recunoaștere financiară a eforturilor sale.”
