Supranumită „Marea doamnă a teatrului românesc” Elvira Godeanu a fost una dintre actrițele care au strălucit pe scena dintre războaie, dar și mult timp de la instaurarea comunismului în România. Născută în anul 1904, reușește, la 17 ani, să intre în Capitală, la Conservator, chiar la clasa lui Constantin Nottara.

Citește și: Iubită de milioane de copii, Mica de la „Abracadraba” se stinge la 31 ani. „M-am măritat cu boala”

Trăiește o adevărată dramă după ce e părăsită de tată. Pentru că își dorise băiat, Constantin Godeanu a dat bir cu fugiții în momentul în care a aflat că soția sa a dat naștere unei fetițe. 

Citește și: Destinul cumplit al fetiței bune din „Maria, Mirabela”. Luată ostatică, abuzată, se stinge la 34 ani

S-a angajat la Teatrul Lucia Sturdza Bulandra şi apoi, din 1929, la Teatrul Naţional din Capitală.

Concediată în plină glorie

Nepotul ei Armand Calotă a amintit una din cele mai amare experiențe ale Elvirei Godeanu: a fost concediată când nu împlinise nici 60 de ani.  
„Eram la Paris când a murit Elvira Godeanu. A fost depusă în Teatrul Naţional. Îşi dorise să nu se mai întoarcă în acest teatru, deoarece în vremea în care Zaharia Stancu era director, a chemat pe scenă un grup de actori, apoi le-a înmânat plicurile cu decizia de pensionare.

Elvira Godeanu avea 57 de ani. A mai colaborat cu teatrul, dar puţin. S-au dispensat foarte repede de ea, cu toate că era plină de viaţă şi dorea să facă atâtea lucruri”, potrivit ziarulmetropolis.ro.
„Directorul ne-a chemat pe scenă pe mine, pe Aura Buzescu, Fintesteanu, Antoniu, Tanti Cocea, Maria Botta, Marieta Anca şi ne-a înmânat plicurile cu pensionarea fără să ne privească în ochi, spunându-ne: <<Îmi pare rău ne vom despărţi. În plicuri aveţi înştiinţările de pensionare.>>”, își amintește actrița. 

„Elvira Godeanu nu era doar acea femeie frumoasă, aşa cum o vedea lumea, în viaţă şi pe scenă, ci şi un om care a suferit foarte mult, pentru că nu a avut un copil, nu a putut să fie mamă. Nu şi-a spus niciodată acest secret, n-a vorbit despre acest lucru. Era şi o perioadă în care se zvonea mult că ar fi avut legături cu Gheorghe Gheorghiu Dej, care era înnebunit după ea, dar acest lucru nu era adevărat. Actrița avea o mare temere - că va muri singură și va fi uitată.

Povestea cu Dej a urmărit-o și apăsat-o multă vreme

„Toți cei care îmi erau apropiați, colegi, prieteni care îmi veneau în casă, știau că este o calomnie. O legendă construită cu sânge rece de Ana Pauker, pentru a-l compromite pe rivalul ei, Gheorghe Gheorghiu-Dej, în ochii tovarășilor de partid și ai lui Stalin. Mulți dintre cei care mă înconjurau - unii mi-au făcut mărturisiri în acest sens - aveau «indicații» să răspândească zvonul că mă vizitează Dej, că îmi trimite bijuterii și lucruri scumpe”, a mărturisit într-un ultim interviu din 1990.

Mi-am iubit profesia

Într-un alt interviu pe care îl va da cu numai doi ani înainte să moară ea a spus că teatrul se învață toată viața. “Mi-am iubit profesiunea – spunea într-un interviu actriţa Elvira Godeanu – şi am vrut, ca în ceea ce urma să fiu distribuită, să fiu reală, adevărată. Teatrul se învaţă în ani lungi, are mii de reguli şi secrete pe care nu le-am aflat în conservator. Nu este destul să fii talentat şi să ai acel fizic prin care mulţi speră că vor fi idolii publicului. Sunt necunoscute care trebuie aflate la vremea lor, printr-o muncă disciplinată”, spune actrița pentru revista Flacăra în 1989.

Nu a avut sentimentul invidiei 

„Am primit grădini de flori, am fost rechemată la rampă, am răspuns la tot felul de întrebări ale ziariştilor, s-a scris despre mine, dar eu m-am socotit doar o fiinţă norocoasă pentru că am trezit interesul celorlaţi. Am simţit nevoia să învăţ mereu, să mă înconjur de oameni inteligenţi, să le ascult părerile. Mi-au displăcut superficialii, orgolioşii, încrezuţii“, mai spunea Elvira Godeanu.

Căsătorită cu un inginer renumit

A fost căsătorită cu Emil Prager, pe care îl descrie cel mai plăcut moment din viaţa ei. Emil Prager a fost un renumit inginer constructor român din perioada interbelică.

S-a făcut remarcat în special datorită inițiativei de a folosi în premieră betonul armat în construcțiile din România. El se va stinge cu 6 ani înaintea sa. Acesta a fost considerat unul dintre cele mai dramatice momente din viața artistei. 
Un alt moment delicat - moartea mamei sale în dimineaţa zilei în care avea spectacol cu „Dama cu cameli”... „când am murit pe scenă, în spectacol, am trăit moartea mamei”.

Și-a păstrat eleganța până la final

Elvira Godeanu nu avea să mai joace în libertate. La vârsta de 87 de ani, în mai 1991 avea să fie omagiată la UNITER.
„Este o clipă pe care am aşteptat-o cu bucurie și m-a emoționat că au răspuns la invitația mea . Mi-au umplut casa de flori și mi-au creat o stare minunată pe care știu că nu o să o mai trăiesc. Am simțit nevoia să-i am alături de mine în marea mea pasiune pentru teatru ... Sunt fericită cu trecutul meu, cu ceea ce am făcut pe scenă și în viață. Sunt fericită că am avut şi această frumoasă zi.

În această seară teatrul a venit la mine... am putut să revăd cu ochii minții prezențe sublime ale scenei care m-au marcat uman și profesional: George Vraca, George Bălțățeanu,  Emil Botta, Birlic, George Calboreanu, Tanți Cocea...  Aceste dovezi de afecțiune și de prețuire mă copleșesc și viața mea continuă să aibă sens”, a spus Elvira Godeanu.

Actriţa s-a stins din viață la 3 septembrie 1991, la Bucureşti.

Câteva repere

Primul mare rol a fost Ducesa Tatiana Petrovna din „Tovarăşi”, de J.Deval. Elvira Godeanu a fost  „Aime”, Marianne din „Avarul”, Lotte din „Suferințele tânărului Werther”, Cressida din „Troilus și Cressida”, „Dama cu camelii” etc. 
A jucat admirabil în „Moartea unui artist” de Horia Lovinescu, în „Vizită bătrânei doamne” de Fr. Durrenmatt sau în „Apus de soare” unde juca alături de regretatul actor George Calboreanu.