Celebrul actor Orlando Bloom, vedeta din seria „Pirații din Caraibe”, dar și din trilogiile „Stăpânul inelelor” și „Hobbitul”, și-a curățat sângele de microplastice. Sigur, metoda nu e la îndemâna oricui, dar până aici nu e nimic chiar nefiresc.
Problema apare când analizăm mai îndeaproape metoda folosită pentru asta și care prezintă un risc, o capcană aproape ironică ținând cont de efectul așteptat la finalizarea ei.
Orlando Bloom, vedeta din Pirații din Caraibe, și-a curățat sângele de microplastice. Riscul metodei
Când actorul Orlando Bloom, ajuns la 48 de ani, a dezvăluit recent că a suferit o procedură de „curățare” a sângelui, mulți oameni au ridicat sprâncenele.
Starul din „Pirații din Caraibe” și „Hobbitul” a apelat la un tratament cunoscut sub numele de afereză – un proces medical în care sângele este prelevat din organism, centrifugat sau filtrat pentru a extrage anumite componente, apoi returnat în încercarea de a elimina microplasticele și alte toxine.
Afereza este utilizată în mod obișnuit pentru tratarea afecțiunilor precum bolile autoimune sau nivelurile anormal de ridicate de celule sanguine sau proteine. Utilizarea sa ca detoxifiant pentru microplastice nu este însă dovedită științific.
Citește și: Un actor cunoscut din „Pirații din Caraibe” a murit după ce a fost atacat de un rechin
Cu toate acestea, Bloom a declarat că bănuia că organismul său a absorbit plastic prin expunerea zilnică și dorea să îl elimine din organism.
Și probabil că are dreptate în ceea ce privește expunerea. Oamenii de știință au descoperit microplastice – fragmente minuscule de plastic cu dimensiuni mai mici de 5 mm – în aer, apă, sol, alimente și chiar în țesuturile umane.
Dar când vine vorba de eliminarea acestora din fluxul sanguin, știința devine neclară. Cercetătorii au examinat această problemă în contextul dializei – un tratament care salvează viața pacienților cu insuficiență renală.
Ajuns la 48 de ani, Orlando Bloom și-a curățat sângele de microplastice - Foto: Profimedia Images (cu rol ilustrativ)
Dializa filtrează produsele reziduale precum ureea și creatinina din sânge, reglează electroliții, elimină excesul de lichid și ajută la menținerea tensiunii arteriale.
Dar studiul a descoperit că, deși dializa este o minune medicală, ea poate avea și un dezavantaj ironic: ar putea introduce ea însăși microplastice în fluxul sanguin, scrie sciencealert.com.
Citește și: Un extract natural din plante elimină până la 90% din microplasticele din apă
În unele cazuri, s-a descoperit că pacienții supuși dializei erau expuși la microplastice în timpul tratamentului din cauza degradării componentelor din plastic ale echipamentului – o contradicție îngrijorătoare pentru o procedură menită să curețe sângele.
Orlando Bloom a apelat la o metodă care poate adăuga microplastice în organism
Aferiza este strâns legată de dializă: ambele implică prelevarea de sânge din organism, circularea acestuia prin tuburi și filtre din plastic, apoi returnarea lui – astfel încât ambele proceduri prezintă un risc similar de introducere a microplasticelor din echipament în fluxul sanguin.
Microplasticele sunt particule de plastic cu dimensiuni cuprinse între aproximativ 5 mm (aproximativ lungimea unui bob de orez) și 0,1 microni – mai mici decât o celulă roșie din sânge.
Citește și: VIDEO Gestul superb făcut de Johnny Depp pentru un copil operat pe inimă. În ce s-a transformat
Unele microplastice sunt fabricate în mod deliberat, cum ar fi microbilele de plastic care erau odată comune în exfoliantele faciale.
Altele se formează atunci când obiectele din plastic mai mari se degradează în timp din cauza luminii solare, a frecării sau a stresului fizic.
Acestea se găsesc peste tot: în alimentele pe care le consumăm, în aerul pe care îl respirăm și în apa pe care o bem.
Ambalajele din plastic, îmbrăcămintea sintetică, cum ar fi poliesterul, și chiar gazonul artificial contribuie la răspândirea acestora.
Anvelopele auto eliberează particule de plastic pe măsură ce se uzează, iar alimentele încălzite sau depozitate în recipiente din plastic pot elibera microplastice.
O estimare sugerează că un adult poate ingera în medie aproximativ 883 de particule de microplastic – peste jumătate de microgram – pe zi.
Până în prezent, studiile epidemiologice la scară largă nu au stabilit o asociere între expunerea la microplastice și boli specifice. Astfel de studii sunt necesare, dar nu au fost încă finalizate.
Citește și: FOTO „Nunta secolului”, de 50.000.000$, între Bezos şi Sanchez, încheiată cu o petrecere în pijamale
Cu toate acestea, cercetările preliminare sugerează că microplasticele pot fi asociate cu inflamații, afecțiuni cardiovasculare și leziuni ale ADN-ului – o potențială cale către cancer.
Ceea ce rămâne neclar este modul în care microplasticele se comportă în interiorul organismului: dacă se acumulează, cum interacționează cu țesuturile și cum (sau dacă) organismul le elimină.
Este tentant să credem, așa cum pare să creadă Bloom, că putem pur și simplu „curăța” sângele, la fel cum scurgem pastele sau purificăm apa potabilă.
La fel cum o sită filtrează apa din paste, aparatele de dializă filtrează sângele – dar folosind sisteme mult mai complexe și delicate.
Aceste aparate se bazează pe componente din plastic, inclusiv tuburi, membrane și filtre, care sunt expuse la presiune susținută și utilizare repetată.
Spre deosebire de oțelul inoxidabil, aceste materiale se pot degrada în timp, putând elibera microplastice direct în fluxul sanguin.
În prezent, nu există dovezi științifice publicate care să demonstreze că microplasticele pot fi filtrate eficient din sângele uman.
Prin urmare, afirmațiile potrivit cărora dializa sau alte tratamente le pot elimina trebuie privite cu scepticism, mai ales când sistemele de filtrare în sine sunt fabricate din plastic.
Deși este tentant să căutăm soluții rapide sau cure de detoxifiere promovate de vedete, suntem încă în fazele incipiente ale înțelegerii efectelor microplasticelor asupra organismului nostru și a modului în care putem scăpa de ele.
Citește și: Pericolul mortal din apa de băut. Cum putem să ne protejăm de invazia microplasticelor?
În loc să ne concentrăm exclusiv pe modalități de eliminare a plasticului din fluxul sanguin, o strategie pe termen lung mai eficientă ar putea fi reducerea expunerii noastre la acesta.
Povestea lui Bloom exploatează o neliniște publică tot mai mare: știm cu toții că purtăm povara plasticului.
Dar abordarea acestei probleme necesită mai mult decât tendințe în materie de wellness: este nevoie de știință riguroasă, reglementări mai stricte și renunțarea la dependența noastră de plastic în viața de zi cu zi.
