Actorul Victor Rebengiuc s-a născut la 10 februarie 1933, la Bucureşti. A mai avut un frate. La vârsta de doi ani rămâne orfan de tată care a murit în al doilea război mondial, la Stalingrad.
Actorul a fost crescut mai mult de bunici în condiții destul de grele.
Citește și: Actorul român care așteaptă să moară. „Am rămas ultimul în generația mea. Va veni și rândul meu”
Începe să joace în spectacolele de amatori ale Ateneului Popular din Cartierul Vitan. În 1952 dă la „Teatru și film” și intră la clasa Aurei Buzescu. Va fi coleg cu Gheorghe Cozorici, Amza Pellea, Draga Olteanu Matei, Sanda Toma.
Citește și: Marin Moraru ar fi avut 86 ani. A copilărit cu Dinică în Giulești și a iubit o singură dată în viață
Citește și: Îndrăgostiți la prima vedere, Rebengiuc și Mariana Mihuț, de 59 de ani împreună. Am simțit un fior
S-a speriat de Moromete
„Când mi s-a dat rolul ăsta, m-am speriat şi am fugit acasă la Bucureşti. Nu-mi plăcea că trebuia să stau la Alexandria, la vreo 80 de kilometri de locul de filmare. Stăteam într-un hotel îngrozitor, era teribil de cald, în jur roiau muşte, ţânţari. Mi se părea că nu o să rezist, de aceea am dat bir cu fugiţii.
În final, am fost convins să mă întorc şi bine am făcut. Când mi-am pus pălăria aia pe cap şi am intrat în ograda casei din comuna Talpa, judeţul Teleorman, când am văzut salcâmul ăla în care era ascunsă o întreagă lume, totul mi-a devenit foarte drag şi foarte familiar”, a povestit actorul.
„Moromete nu ştiu dacă este cel mai bun film al meu, dar este cel mai popular, şi asta mă bucură. Foarte multă lume a văzut filmul. Oamenilor le place filmul, se recunosc în personajele din acest film. Cartea lui Preda este genială şi noi am stat la filmare tot timpul cu cartea în mână. Eu n-aş fi acceptat să se schimbe ceva din carte, să vină un regizor care să aibă idei năstruşnice, să facă el cine ştie ce farafastâcuri pe acolo, ce şmecherii să bage, mă rog, să fie viziune modernă. Nu domnule, las-o aşa, cum a fost făcută ea", a afirmat actorul.
De ce nu a apărut în continuarea la Moromeții
Rebengiuc a menţionat şi motivele care l-au făcut să refuze invitaţia de a face parte din distribuţia filmului "Moromeţii 2".
"Stere Gulea a aşteptat prea mult. Eu i-am spus: Vrei să faci partea a doua, grăbeşte-te. Dar el s-a grăbit încet şi când a fost gata nu cred că avea în gând să joc eu până la urmă rolul ăsta. A venit şi m-a văzut într-o premieră, în 'Umbre', şi acolo a spus, gata, îl iau pe Victor. Am fost, am semnat contractul, şi eram într-un fel împăcat cu totul, dar a venit contabila şi m-a întrebat unde vreau să sta la filmări. La Talpa (n.r. - comuna în care s-au făcut filmările) nu se putea sta în perioada când am făcut filmul. Acum Mălăele a stat acolo, la primar. Când am filmat eu, în '85, nu aveai unde să stai. (...) Acum m-am gândit că aveam 84 de ani, nu mai puteam.
Contabila mi-a propus, ca având în vedere vârsta, să stau mai aproape mai ales că aveam de făcut şi multe filmări de regim. Regim înseamnă că se filmează atunci dimineaţa devreme sau seara, când este o lumină difuză, specială, când se îngână ziua cu noaptea, sau noaptea cu ziua. Şi m-am gândit că este foarte greu, om la vârsta mea să fiu la două dimineaţa pe platou ca să pot să încep filmările la ora cinci, pentru că aşa se face treaba acolo. Şi atunci am spus că nu, nu se poate, este ceva care depăşeşte puterile mele la ora actuala. Şi mai era şi faptul că s-a schimbat distribuţia, eu aş fi fost ca măgarul între oi. Toţi copiii lui Moromete sunt coborâţi cu 30 de ani, sunt la vârsta normală, iar eu cu 30 de ani peste vârsta normală. (...) Aşa că e bine că m-am retras. Decât să fiu stupid într-un rol care nu mergea... Aşa că am scăpat de sarcina asta", a povestit Victor Rebengiuc.
Cum se pregătește de roluri
„Este un sentiment de responsabilitate - pe care mi-I asum la fiecare rol, nu doar acum - , un sentiment de grijă faţă de
posibilităţile mele de a exprima ceea ce e necesar să creez pe scenă, ceea ce îmi propun să comunic. În primul rând,
responsabilitate faţă de cei ce sunt în sală, de public, care, pentru mine, nu este un obiect de mângâia, el un partener. Şi de aceea publicul, împreună cu mine, actorul, cu colegii mei, făptuieşte un miracol.
Aş putea spune că participarea noastră este chiar egală. Actorii au nevoie de înţelegerea şi de atenţia spectatorilor, de susţinerea lor, iar propunerea pe care le-o facem noi trebuie să fie foarte bine argumentată, fost exact construită, astfel încât să ne putem întâlni pe acea punte de semnificaţii create de energiile montării”, a spus pentru Teatrul-Azi, în 1996.
Câteva repere
A colaborat cu regizori de teatru de renume: Liviu Ciulei, Dinu Negreanu, Silviu Purcărete, Alexandru Dabija ş.a. Dintre numeroasele piese de teatru în care a jucat amintim: ''Omul care aduce ploaia'', ''Profesiunea D-nei Waren'', ''Cum vă place'', ''Război şi Pace'', ''Un tramvai numit dorinţă'', ''Lungul drum al zilei către noapte'', ''Richard II'', ''O scrisoare pierdută'', ''Teatrul Comic'', ''Danaidele'', ''Colonelul Pasăre'', ''Hamlet'', ''Unchiul Vanea'', ''Căsătoria'' şi ''Inimă de Câine'', în regia lui Yuri Kordonski, ''Ivanov'', regizat de Andrei Şerban, care l-a distribuit pe Victor Rebengiuc în rolul lui Şabelski (unchiul lui Ivanov). În stagiunea 2012-2013, a jucat pe scena Teatrului Naţional în spectacolele: ''Conul Leonida faţă cu reacţiunea'', ''Toţi fiii mei'' şi ''Inimă de câine''.
În 2017, a putut fi urmărit pe scena TNB în piesele ''Regele moare'' de Eugene Ionesco, regia Andrei şi Andreea Grosu şi în ''Umbre'' de Marilia Samper, regia Vlad Cristache. În stagiunea curentă joacă atât în cele două piese de mai sus, cât şi în ''Toţi fiii mei'', de Arthur Miller, în regia lui Ion Caramitru.
A colaborat la radio şi televiziune: ''Pescăruşul'', ''Jocul ielelor'', ''Stâlpii societăţii'', ''Spitalul special''.
A jucat în peste 50 de filme, dintre care amintim: ''Darclee'' (1960); ''Mândrie'' (1961), ''Pădurea spânzuraţilor'' (1964, film premiat la Cannes în 1965); ''Castelul Condamnaţilor'' (1970); ''Zestrea'' (1972); ''Zidul'' (1974); ''Tănase Scatiu'' (1975); ''Profetul, aurul şi ardelenii'' (1977); ''Înghiţitorul de săbii'' (1981); ''De ce trag clopotele, Mitică?'' (1982); ''Moromeţii'' (1986); ''Balanţa'' (1991); ''Cel mai iubit dintre pământeni'' (1992); ''Straniu paradis'' (1995); ''Prea târziu'' (1996), potrivit lucrării ''1234 cineaşti români'' (Ed. Ştiinţifică, Bucureşti, 1996).
Au urmat roluri în peliculele ''Niki Ardelean, colonel de rezervă'' (2003), ''Raport despre starea naţiunii'' (2003), ''Un cartuş de Kent şi un pachet de cafea'' (2004), ''Tertium non datur'' (2005), ''După ea'' (2007, r. Cristina Ionescu), ''Nunta mută'' (2008), ''Contra timp'' (2008), ''Medalia de onoare'' (2009), ''Marţi, după Crăciun'' (2010, r. Radu Muntean), ''Tatăl fantomă'' (2011, r. Lucian Georgescu), ''Tuns, ras şi frezat'' (2012), ''Câinele japonez'' (2013). A jucat şi în serialul de televiziune ''La urgenţă'' (12 episoade, 2006-2007).
