Mirabela Dauer își amintește cu multă emoție de Dan Spătaru, un artist pe care l-a respectat și admirat din tot sufletul.
Mirabela Dauer, amintiri cu nod în gât despre Dan Spătaru: ”Oamenii puneau paltoane pe jos să calce”
De-a lungul carierei lor, cei doi au împărțit nu doar scena, ci și momente speciale care au rămas întipărite în inima Mirabelei.
La un spectacol dedicat amintirii lui, organizat de fundația sa la Casa de Cultură din Chiajna, Mirabela a vorbit despre omul cald și generos din spatele artistului, descriindu-l ca pe un exemplu de profesionalism și modestie, de la care colegii săi aveau mereu de învățat.
Dan Spătaru, care ne-a părăsit acum 20 de ani la doar 65 de ani, a lăsat o moștenire importantă în muzica românească, iar amintirile celor care l-au cunoscut continuă să păstreze vie imaginea sa.
Mirabela Dauer și-a exprimat recunoștința pentru clipele trăite alături de el, evidențiind cât de prețios era timpul petrecut cu marele artist și cât de mult a învățat de la acesta în toți anii lor de colaborare.
Prima mea întâlnire cu Dan a fost pe stradă.
Nu mai știu cum se numește strada și unde era Grădina Boema, și unde era spectacolul cu Dan Spătaru, și unde oamenii puneau paltoane pe jos ca să calce Dan Spătaru.
Iar eu stăteam ascunsă pe acolo, eram și foarte înaltă.
Stăteam să îl văd un pic. Aia a fost prima mea întâlnire cu Dan Spătaru.
Și l-am văzut', a declarat Mirabela Dauer la spectacolul dedicat lui Dan Spătaru, la Casa de cultură din Chiajna.
Cu vocea tremurândă de nostalgie, ea vorbește despre el cu o admirație care nu s-a stins nici după atâția ani:
”A fost cel mai mare artist român. Ca om a fost un om mare, un prieten devotat, un prieten extraordinar care ar fi făcut orice până la sacrificiu.
Și îi mulțumesc că pentru mine există și acum. Am ținut foate tare la omul Dan Spătaru, iar la artist nu mai spun. Pentru mine a fost o mare pierdere.
Probabil că nu chiar cum a fost pentru familia lui, dar pentru mine a fost o mare pierdere.”
Mirabela Dauer a ținut să rememoreze un eveniment anume alături de regretatul nostru artist, petrecut la Galați și și-a exprimat cea mai fierbinte dorință a sa în legătură cu cel ce a fost unicul Dan Spătaru:
”Eram la Sala Sporturilor din Galați iar el avea un cult pentru aparițiile scenice, pentru public, să nu dezamăgească, să nu apară cu pantofii nefăcuți, cu hainele necălcate…
Și orchestra cu care cântam noi atunci… lui nu i-a plăcut. Iar Dan a plecat și a revenit cu șase cămăși, aceeași culoare pentru toată orchestra.
Și i-a îmbrăcat pe toți, le știa măsurile. Știți că el își dădea cu cremă de pantofi și pe talpă? Că dacă ridică piciorul și lumea vede că are noroi pe talpă…
Câtă perfecțiunea poate să existe pentru un artist? Eu am avut un profesor foarte bun. L-am urmărit așa, cu ardoare. Aveam ce învăța de la el.
Aș vrea să revină un Dan Spătaru, să se cloneze un Dan Spătaru…”
