Marea dramă a actriței Silvia Popovici. Un nume pe nedrept uitat astăzi este cel al acestei artiste sinonim cu grația, delicatețea, frumusețea, dar și profunzimea ce a ascuns, de la un punct, o imensă tristețe.
A făcut parte din „generația de aur” a teatrului românesc, iar pe 7 mai se împlinesc 91 de ani de la nașterea sa.
Marea dramă a actriței Silvia Popovici. Ce consecințe a avut căsătoria cu un demnitar comunist?
Destinul Silviei Popovici s-a aflat n cumpănă de multe ori pe parcursul vieții. Și prima oară s-a întâmplat chiar la nașterea sa, petrecută într-o zi de 7 mai 1933, chiar pe un munte împădurit din satul Fundata, Brașov, localitate aflată între Piatra Craiului și Bucegi.
Mama ei plecase singură spre casă de la o cununie, ca să nu strice cheful nuntaşilor, însă, pe drum, au prins-o durerile naşterii.
A luat-o prin pădure încercând să ajungă mai repede în sat, la Fundata, dar nu a reușit.
Citește și: Actrița Ioana Pavelescu despre relația cu Amza Pellea: „Sunt revoltată”. Care e adevărul, de fapt?
A născut acolo, pe munte, lângă un brad, ajutată de o femeie care păştea oile prin apropiere.
A doua are cumpănă a apărut foarte curând. Mama viitoarei actrițe s-a prăpădit, apoi i-a murit şi tatăl.
Așa se face că în familie au rămas şase orfani, cea mai mică fiind fetiţa născută în pădure, Silvia Popovici.
Copiii s-au răspândit pe la rude, la 2 ani, Silvia fiind înfiată de o mătușă care a luat-o în București.
Nu se gânea la o carieră de actriță, ci, conform propriilor mărturisiri, visa să devină „dacă nu medic, atunci psiholog, dacă nu psiholog, atunci cântăreaţă, dacă nu cântăreată, cel puţin pedagog”.
Dar doi oameni pasionați de cultură și de descoperirea de noi talente, profesoara Maria Verdeș și Roger Georgescu, au „împins-o” pe eleva de liceu către actorie.
Cu George Motoi în filmul „Trecătoarele iubiri” (1974) - Foto: Facebook/Cineclic
Așa a ajuns studentă la IATC, unde avea să facă parte din ceea ce mulți numesc „generația de aur a teatruui românesc”, având, printre colegi, viitoare nume uriașe ale artei teatrale și cinematografice, precum: Gheorghe Cozorici, George Constantin, Sanda Toma, Amza Pellea, Constantin Rauțchi sau Victor Rebengiuc.
Pe când era în anul III, a fost descoperită de regizorul Iulian Mihu, care a distribuit-o în pelicula „La mere” (1953), o adaptare după o nuvelă de Cehov.
Au urmat rolul principal în „Bianca” (1955), pelicula regizorului Mihai Iacob, în care a jucat alături de Iurie Darie și „Ora H” (1956), în regia lui Andrei Blaier şi Sinişa Ivetici.
Deși la terminarea Institutului i s-a propus să rămână în București, a ales să plece la Craiova, alături de majoritatea colegilor săi, pentru a lucra sub conducerea regizorului Vlad Mugur.
Citește și: Recunoașteți personajul? Actrița care a fost iubirea secretă a lui Toma Caragiu. A murit în Suedia
Faima adevărată a venit destul de rapid, în 1960, după ce Silvi a Popovici a întruchipat-o pe celebra soprană de origine română, Haricleea Darclée, în filmul numit chiar „Darclée”, în care apăreau și tinerii Victor Rebengiuc, Ion Dichiseanu și Cristea Avram.
Au urmat roluri în „Omul de lângă tine” (1961) și „O dragoste lungă de-o seară” (1963), ambele în regia lui Horea Popescu.
Consacrarea definitivă în cinematograful românesc a venit odată cu debutul regizoarei Malvina Urșianu, care, în 1967, o alege să interpreteze rolul titular din filmul „Gioconda fără surîs” (1968).
Silvia Popovici a rămas multă vreme fidelă regizoarei, jucând în filmele Serata (1971), „Trecătoarele iubiri” (1974) și „Întoarcerea lui Vodă Lăpușneanu” (1980), în toate trei apărând împreună cu unul dintre partenerii săi preferați, din punct de vedere artistic, George Motoi.
O popularitate deosebită în rândul românilor a obținut, de asemenea, cu rolul Oana din serialul tv „Mușatinii”, primul serial de televiziune românesc, difuzat în 13 apisoare și regizat de Sorana Coroamă-Stanca.
În teatru a interpretat nenumărate roluri, de o mare complexitate și valoare, pe scenele Naționalelor din Craiova (1959–1963), Cluj (1963–1966) și București (1967–1993).
Dar, în plan personal, dincolo de scenă și platourile de filmare, Silvia Popovici s-a căsătorit cu un demnitar comunist, Maxim Berghianu, cu doi ani mai tânăr ca ea. Membru PCR încă din 1945, Berghianu a deținut numeroase funcții de conducere, de la prim-secretar al județelor Cluj și Ilfov, până la cele de ministru în mai multe perioade, în diferite domenii.
Silvia Popovici și soțul său, Maxim Berghianu - Foto: Facebook/Miliția Spirituală
Evenimentele din decembrie 1989 l-au prins în funcția de ministru al Turismului în guvernul Constantin Dăscălescu (28 martie 1985 - 22 decembrie 1989) și de membru al Comitetului Central al PCR,, unde se afla, de atfel, încă din 1955.
Dar căsătoria cu Berghianu, deși r fi trebuit să-i aducă un statut privilegiat s-a dovedit a fi a treia și cea mai mare cumpănă din existența Silviei Popovici.
Nu căsnicia ca atare a fost problema, ci faptul că Nicolae și, mai ales, Elena Ceaușescu n-au văzut cu ochi bună relația unui demnitar cu o artistă.
Un lucru asemănător i s-a întâmplat și Violetei Andrei, măritată cu fostul ministru de externe comunist, Ștefan Andrei.
Citește și: Recunoașteți personajul? Actrița care a moștenit un milionar. Care a fost marea sa iubire?
După 1980, actrița n-a mai primit rolurile pe care le-ar fi meritat, ea mai apărând doar în două filme, destul de obscure.
Maxim Berghianu avea să povestească într-un interviu realizat de Octavian Silivestru, în 2002, cu trei ani înaintea morții sale.
„Față de Silvia Popovici conducerea de partid a avut o atitudine ostilă. Ostilă e puţin spus! Mie mi-a cerut oficial Ceauşescu ca Silvia să nu mai facă teatru şi film.
Întâi prin (prim-ministrul Ion Gheorghe) Maurer: ,,Ar fi bine [ca Silvia Popovici] să intre în învăţământ, să nu mai facă teatru şi film, pentru că Nicu (n.r. - Nicolae Ceaușescu) are gânduri mari cu tine!”
Zic: ,,Tovarăşe Maurer, eu când am intrat în partid, nu am intrat pentru gândurile nimănui, n-am aşteptat nici funcţii, nici poziţii.” Am intrat din convingere!
Ceauşescu s-a opus să mă căsătoresc cu Silvia. Mi-a spus: ,,Orice profesie, doctor, inginer, ce vrei, dar nu artist”! Nu știu de ce era aşa pornit”, spunea fostul soț al artistei.
Berghianu a confirmat și faptul că familia Ceaușescu a interzis-o pe Silvia Popovici.
Silvia Popovici a murit în 1993, la doar 60 de ani - Foto: Facebook/Studiourile Buftea
„Când m-am căsătorit (n.r. - cu Silvia Popovici) ştiam că o să am greutăţi. Şi Silvia, care este un om foarte înţelept, mi-a spus: ,,Maxim, vom avea amândoi de suferit, pentru că eu vin dintr-o lume şi tu vii din altă lume”.
Dar între noi a existat un sentiment puternic şi ne-am căsătorit. A mai trecut un timp, Silvia a mai făcut un film-două.
Într-o sâmbătă, eram la Manea Mănescu (n.r. - prim-ministru între 1974 - 1979), care îmi zice: ,,Ştiţi, tovarăşe Berghianu, trebuie să vă spun o veste cam neplăcută! Tovarăşul Ceauşescu a cerut ca tovarăşa Silvia să nu mai facă teatru şi film!” ,,Du-te, domnule! Asta e invenţia ta”. ,,Nu mă credeţi?” ,,Nu!” ,,Haideţi la tovarăşul secretar general!”.
Ne-am dus. Și spun: ,,Tovarăşe Ceauşescu, uite ce spune Manea Mănescu, că dumneavoastră aţi fi spus ca Silvia să nu mai facă teatru şi film”. Zice: ,,Da!”
,,Cu ce drept, tovarăşe Ceauşescu? Dacă aveţi ceva cu mine, judecaţi-mă pe mine! Ca mine găsiţi o mie! Dar ce aveţi cu Silvia? Ce aveţi cu profesia ei? Ea are vocaţie pentru meseria asta! Ea nu poate trăi fără teatru!
Ea simte nevoia să se descarce în meseria asta a ei! Eu nu pot să fiu criminal cu omul pe care-l iubesc”, a mai mărturisit Beghianu în interviul citat de rador.ro.
De fapt, Elena Ceaușescu a fost cea care a decis ca Silvia Popovici să nu mai fie distribuită în filme, iar „tovarășul” nu s-a putut opune invidiilor acesteia.
Citește și: Izgonită de Elena Ceaușescu de pe scenă, o mare actriță moare de inimă rea. Avea doar 60 de ani
Silvia Popovici avea să moară în 1993 la numai 60 de ani. Soțul ei a mai lăsat să se înțeleagă că interdicția de a mai juca i-a grăbit sfârșitul.
„Din 1967 n-a mai dormit decât cu medicamente… a plâns nopţi întregi, pentru că ea trăia pentru teatru! Eu nu am făcut decât să o trag în jos şi să-i blochez drumul. Şi pentru asta mă simţeam vinovat”, mai spunea Berghianu.
Silvia Popovici era conștientă de efemeritatea actorului, mai ales în teatru, după cum spunea într-un interviu acordat revistei Flacăra în 1975, potrivit dosaresecrete.ro.
„Noi, actorii, avem o viaţă foarte scurtă, noi suntem fluturii care se nasc azi şi mor la noapte, iertaţi-ne că suntem glorioşi astăzi, dar noi la noapte murim (...) moartea uitării vine sigur.
O carte rămâne, o pictură supravieţuieşte, dar un rol moare la căderea cortinei.
Inamicul meu nr. 1 e timpul care fuge fără ca eu să-l pot stăpâni, fără să fi putut face ceva cu el. Iar noi, actorii, stăm uneori prea mult.
Ne trec anii. Ne trece vremea. Noi n-avem timp. Noi ne grăbim, murim la noapte”, spunea marea artistă peste care, mult prea repede și nedrept, pare să se fi așternut noaptea uitării.
