Irina Bossy Ghica: Karpatia Horse Show pune România pe harta competițiilor ecvestre cele mai selecte

Irina a trăit cea mai mare parte din viață în Franța, unde a lucrat în guvernul francez, la Ministerul Culturii. S-a întors în România și își dorește să restaureze patrimoniul moștenit din familie și să aducă o schimbare în societatatea românească.

În acest weekend (27-29 septembrie), pe Domeniul Cantacuzino de la Florești se întâmplă a IX-a ediție a Karpatia Horse Show, singurul eveniment ecvestru de acest nivel din România.

Pe lângă Concursul Complet Internațional, pe domeniul Cantacuzino de la Florești se anunță un final de septembrie de neuitat. Trei zile de festival hipic, două seri dedicate concertelor în aer liber, cu nume mari ce vor încânta publicul, dar și numeroase activități pentru adulți și copii.

Karpatia Horse Show se află deja la cea de-a noua ediție? Cu ce veți încânta publicul anul aceasta?

Da, Karpatia Horse Show se află deja la cea de-a noua ediție, o realizare remarcabilă care demonstrează popularitatea și tradiția acestui eveniment în peisajul competițiilor ecvestre din România.

Anul acesta, ne-am propus să ridicăm din nou ștacheta, oferind publicului o experiență de neuitat. Pe lângă competițiile spectaculoase de echitație, veți putea asista la demonstrații unice de dresaj, cascadorii ecvestre, precum și la momente speciale pentru familii și copii, cum ar fi plimbări cu trăsura sau activități interactive.

Vom avea și concerte seara, dar și evenimente gastronomice, toate desfășurate în peisajul impresionant al Domeniului Cantacuzino, ceea ce face ca această ediție să fie un adevărat festival al eleganței și măiestriei ecvestre.

Cum privesc străinii o competiție sportivă de această amploare?

Străinii cu care am discutat sunt încântați mai ales de decorul în care se desfășoară acest eveniment. Chiar dacă au mai văzut competiții de Concurs Complet - poate uneori mai prestigioase și cu o tradiție mult mai veche decât a noastră, - care a început abia acum zece ani - ruina replicii Trianonului de la Versailles de la poalele Carpaților este o surpriză la care nu se așteptau!

Suntem foarte mândri. Karpatia este singurul eveniment de acest fel din România, ceea ce pune țara noastră pe harta competițiilor ecvestre cele mai selecte, deși tradiția hipică la noi nu este la fel de înrădăcinată ca în alte țări din Europa.

Poate deveni Karpatia Horse Show un brand turistic sau unul de țară, care să atragă turiști străini?

Nu cred că acest eveniment poate, singur, deveni un brand de țară care să atragă turiștii străini, pentru că asemenea concursuri hipice există în multe țări cu tradiție ecvestră mult mai veche.

Însă un brand turistic cu siguranță. Karpatia poate arăta turiștilor străini că România este o țară cu multiple fațete, care știe să îmbine în mod armonios cultura locală cu influențele occidentale.

Am venit cu un grup de francezi la Florești și contrastul între măreața ruină a replicii Trianonului prezent aici din voința stră- străbunicului meu, Gheorghe Grigore Cantacuzino, și ciobanii cu turma de oi de la capătul Domeniului, care le-au oferit brânza lor cu mămăligă fiartă la ceaun și un miel întreg la proțap, i-a încântat pe oaspeții străini.

Această varietate de lumi suprapuse, de obiceiuri și influențe este mai rar de găsit în Europa. De fapt, țara noastră este o Europă în miniatură: mai multe limbi, mai multe nații, culturi și obiceiuri diferite, toate convietuind într-o sinteză unică în care aceste elemente se influențează unele pe altele.

Ce i-ar spune Irina Bossy Ghica Cantacuzino unui francez ca să îl convingă să vină pe Domeniul Cantacuzino de la Florești?

În primul rând, că trebuie să vină să vadă domeniul familiei Cantacuzino, un nume care are o aură de exotism și mister în Europa, evocând în mintea oricui Bizanțul oriental cu bogăția și fastul său.

Apoi, o vizită aici le-ar arăta care sunt pierderile de nerecuperat pe care regimul comunist le-a provocat nu numai monumentelor acestei țări, dar însăși identității poporului nostru, a cărui istorie trebuia "ștearsă" pentru a fi înlocuită de conceptul "Omului nou", fără nicio rădăcină în trecut.

O barbarie care grevează și viitorul, căci o țară care nu are trecut, nu-și poate construi un viitor, fără niciun reper și nici o specificitate istorică.

În fine, i-aș îndemna să vină pentru a înțelege că, dacă strămoșii mei au ales să construiască o replică a Trianonului la ei acasă, este pentru că România simțea o proximitate viscerală față de cultura franceză și voia să arate lumii întregi această familiaritate față de o țară a cărei egală se voia, cel puțin în istoria contemporană.

Cum se vede, de la Paris, România de azi, înaintea alegerilor?

Ceea ce mă întristează este că nu se vorbește aproape deloc de România - cel puțin în țările din Europa occidentală - și nici măcar la Bruxelles, unde am lucrat mult timp.

M-am luptat în toată acea perioadă să atrag atenția asupra României, dar este clar că țara noastră nu vrea să fie remarcată. Nimeni nu știe, de fapt, ce guvern avem, dacă suntem sau nu pro-europeni, dacă democrația este respectată sau doar "mimată".

Se vorbește mult de Ungaria - în termeni critici, e adevărat, dar opinia publică europeană știe perfect ce se petrece acolo. Se vorbește de țările Baltice, de curajul și inițiativele lor în legătură cu războiul ruso-ucrainean. Se vorbește, bineînțeles, de Polonia - în termeni critici când guvernul naționalist lua atitudini și măsuri antidemocratice sau anti-europene, în termeni laudativi de când guvernul a redevenit pro-european și respectă democrația.

La fel și de Cehia și Slovacia, ai căror lideri sunt criticați pentru eurofobia și naționalismul lor, sau pentru corupția notorie de care dau dovadă. Dar de România - nimic ! Pentru că țara noastră nu vrea să atragă atenția autorităților sau opiniei publice europene. "Ca să trăiești fericit, trăiește ascuns" zice un proverb francez. Dar este vorba de fericirea individuală. Când e vorba de fericirea unui popor, traiul acestuia nu trebuie ascuns.

Eu sunt mândră să spun tuturor în Europa că România este una din cele mai pro-europene țări din UE, spre surpriza interlocutorilor mei, care ne pun în aceeași categorie de eurosceptici că multe țări din Europa de est. Sunt surprinși să afle că până nu de mult nu exista la noi niciun partid populist naționalist - o excepție în Europa. Nimeni nu știe că Președintele țării noastre este de etnie germană, probă a egalității de drepturi de care se bucură minoritățile etnice la noi.

Fraudele electorale nu sunt cunoscute, nici lipsa de independență a Justiției, nici faptul că românii încă pleacă din țară, fugind de corupție și sărăcie, deși fac parte din Uniunea Europeană și ar trebui să aibă o viață îndestulată și agreabilă acasă la ei. Bogățiile naturale ale României nu sunt cunoscute nici ele, și nici faptul că România beneficiază de zăcăminte de gaz în Marea Neagră.

Din contră, suntem asimilați cu celelalte țări din zonă, care sunt total dependente energetic de Rusia. Deși suntem țara din UE cu cea mai lungă frontieră cu Ucraina, nimeni nu știe acest lucru pentru că autoritățile române nu au făcut niciodată declarații sau propuneri în legătură cu atitudinea pe care ar trebui s-o aibă U.E în acest conflict.

În schimb, toate celelalte țări din Europa centrală își fac auzită vocea pentru a influența politică externă a UE. Lista exemplelor de acest gen este mare, deci nu are sens să continui. S-a vorbit, într-adevăr, în ultima perioadă, de inundațiile dramatice din țara noastră, care au impresionat Europa.