Tradiția ca Sfântul Nicolae să lase cadouri copiilor pornește de la o veche legendă despre sfântul ce devine, în noaptea de 5 spre 6 decembrie, Moș Nicolae. El aduce daruri pentru cei care au fost cuminți pe parcursul anului, iar celor care nu s-au comportat pe placul lui, le lasă o nuielușă, ca pedeapsă.
De unde provine tradiția ca Sfântul Nicolae să lase cadouri copiilor? Ce simbolizează nuielușa?
Sfântul Nicolae este unul dintre cei mai iubiți sfinți din calendarul ortodox. El a fost episcop de Myra și este sărbătorit pe 6 decembrie, considerată a fi data morții sale, în anul 343.
Dar, pentru o noapte, în cea de 5 spre 6 decembrie, Sf. Nicolae se transformă în Moș Nicolae. Iar tradiția face ca aproape toți copiii să își lustruiască frumos ghetuțele sau cizmulițele, pentru ca Moșul să le lase acolo cadourile dorite, mai ales dulciuri și jucării.
Sfântul Nicolae a fost un personaj cât se poate de real. Se pare că s-a născut în jurul anului 270 d. Hr, în localitatea Patara, Licia, în Asia Mică, aflată sub stăpânirea Imperiului Roman.
Când a crescut, a fost dus la școală pentru a studia Sfânta Scriptură.
Citește și: Târg de Sfântul Nicolae, la Muzeul Naţional al Ţăranului Român
Și asta, deoarece încă de la vârste fragede s-a arătat iubitor de săraci. Rămas fără părinţi, a folosit averea rămasă de la părinţii săi pentru a-i ajuta pe cei săraci şi pentru a ridica o biserică, conform ziaruldeiasi.ro.
A vrut să se călugărească, plecând la o mănăstire, dar Dumnezeu îi pregătise alt rol și alte planuri.
Astfel, pe toată durata vieții, Nicolae a propovăduit învățăturile Sfintei Scripturi, iar asta l-a făcut să fie foarte îndrăgit de locuitrii orașului. A avut grijă de fiecare om, sărac sau bogat, tânăr sau bătrân, copii și văduve.
Dar tradiția de dărnicie și de oferire de cadouri este legată de Sfântul Nicolae prin povestea celor trei fete sărmane. Conform unei povești cuprinsă în scrierile religioase, acestea nu se puteau mărita, din cauză că nu aveau zestre.
Pentru ca ele să nu cadă, de nevoie, în păcatul desfrăului, după cum le împingea chiar tatăl lor, pentru a scăpa de sărăcie, Sfântul Nicolae a intervenit salvator.
Astfel, după ce a auzit situația celor trei fete sărmane, a mers la casa familiei în miez de noapte și, fără să fie văzut, a lăsat o punguță cu bani la fereastră.
A doua zi, tatăl fetelor a găsit banii, i-a mulțumit lui Dumnezeu și s-a tot întrebat cine este binefăcătorul său.
Omul a folosit banii pentru a-și mărita fata cea mare, iar povestea s-a repetat și cu celelalte două fete mai mici. Acestea s-au căsătorit la puţin timp după primirea darurilor de la Moş Nicolae.
Caracterul anonim al acestor gesturi i-ar fi inspirat pe oameni să îşi ofere daruri de Sfântul Nicolae.
Dar tot de Sfântul Nicolae, în rol de Moș aducător de daruri, se leagă și tradiția nuielușei pe care unii copii o găsesc în loc de dulciuri și alte daruri plăcute.
Conform legendei, în anul 325, Sfântul Nicolae a participat la primul Sinod Ecumenic de la Niceea. La același eveniment major în istoria Bisericii Creștine a participat și Arie, un preot din Alexandria, care a susţinut că Iisus Hristos nu este de aceeaşi natură cu Dumnezeu Tatăl.
Iritat de îndrăzneala afirmației, Sfântul Nicolae i-a dat o palma ereticului. De aici s-a născut și obiceiul ca acei copii care nu au fost cuminți pe parcursul anului să primească în loc de cadouri, o nuielușă, drept pedeapsă pentru obrăzniciile lor.
De obicei, nuielușa trebuie să fie din lemn de măr, chiar o ramură din acest pom fructifer, de se poate. Nuielușa trebuie pusă în apă, iar dacă aceasta înflorește înainte de Crăciun, atunci înseamnă că sfântul l-a iertat pe copilul neascultător.
În tradiţiile româneşti, Sfântul Nicolae apare pe un cal alb, aluzie la zăpadă care cade în luna decembrie, păzeşte soarele, care încearcă să se refugieze pe lângă el spre tărâmurile de miazănoapte pentru a lăsa lumea fără lumină şi căldură.
De asemenea, este iscoada Domnului pe lângă diavol, stăpâneşte apele, fiind patron al corăbierilor pe care îi scapă de la înec, apără soldaţii în război, motiv pentru care aceştia îl invocă în timpul luptelor, ajută văduvele, orfanii şi fetele sărace care vor să se mărite.
O parte dintre moaștele Sfântului Nicolae au fost scoase din biserica greacă din Myra și mutate la Basilica di San Nicola, din Italia, în anul 1087.
Din cripta sa curge un lichid incolor numit „mană”. Episcopul din lăcașul de cult îl amestecă cu apă, îl binecuvântează și îl împarte credincioșilor, scrie jurnalul.ro.
Mâna dreaptă a sfântului se află la Biserica Sf. Gheorghe cel Nou din București, ctitorită de domnitorul Constantin Brâncoveanu.
