De ce mirosul unei persoane se schimbă odată cu vârsta? Cum apare „aroma” bătrâneții? Substanța responsabilă

Cu toții am auzit zicala: pe măsură ce îmbătrânim, se spune că începem să dezvoltăm un anumit miros caracteristic.

Unii îl descriu ca amintind de atmosfera caldă din casa bunicilor, de mobilier vechi sau de dulapuri pline de haine vintage.

Alții jură că îl pot detecta direct la o persoană — simțind o aromă de mucegai, de iarbă și inconfundabilă. Care e situația, de fapt?

Mirosul unei persoane se schimbă mai ales din cauza unui compus chimic din piele

Potrivit dr. Sonal Choudhary, dermatolog și profesor asistent de dermatologie la Universitatea din Pittsburgh, unele aspecte ale acestui miros distinct se reduc într-adevăr la biologie.

Însă a distinge ce provine de fapt de la pielea unei persoane și ce provine din mediu, din memorie sau din asocieri este mai complicat decât te-ai aștepta.

„Cea mai mare idee greșită este că acest [miros] reflectă o igienă precară”, spune Choudhary.

„În realitate, pielea îmbătrânită suferă schimbări biochimice previzibile care pot altera mirosul corporal, chiar și la persoanele cu o igienă excelentă.”

Citește și: Șapte mirosuri din casă care atrag dăunătorii. Ce trebuie să cureți pentru a ține insectele departe

Un compus chimic dezvăluie o parte (dar nu tot) din poveste
Lăsând la o parte mansardele închise și puloverele mâncate de molii, există o amprentă chimică specifică și identificabilă în spatele stereotipului „mirosului de persoană în vârstă”, potrivit lui Choudhary.

„2-nonenalul este o moleculă naturală, generatoare de miros, care se formează atunci când anumite grăsimi de la suprafața pielii suferă oxidare”, spune Choudhary.

„Pe măsură ce îmbătrânim, schimbările chimice ale pielii”, spune ea, „fac ca această reacție să fie mai probabilă.”

Interesant este însă că acest compus nu crește neapărat în mod constant odată cu vârsta.

„Unele studii sugerează că 2-nonenalul începe să crească în jurul vârstei de mijloc și poate atinge un nivel stabil sau varia considerabil de la o persoană la alta, în loc să crească constant pe tot parcursul vieții”, spune Choudhary.

Într-un studiu realizat la Monell Chemical Senses Center, cercetătorii au rugat persoane din diferite grupe de vârstă să miroasă probe de miros de sub braț.

Ei au constatat că bărbații de vârstă mijlocie au fost evaluați ca având cel mai neplăcut miros, în timp ce mirosul participanților mai în vârstă a fost considerat mai puțin neplăcut.

2-nonenalul, compusul responsabil în parte de schimbarea mirosului 

Această constatare sugerează ceva important: că stereotipul „mirosului de persoană în vârstă” ar putea să nu se bazeze doar pe chimie pură.

De fapt, spune Choudhary, mirosul acela notoriu ține la fel de mult de context, de schimbările de stil de viață și chiar de interpretare, pe cât ține de un singur compus chimic.

„Persoanele în vârstă pot acumula alți factori care influențează mirosul corporal, precum medicamentele, bolile cronice, mobilitatea redusă, schimbările în practicile de igienă sau în mediul de viață”, spune ea.

„Cu alte cuvinte, «mirosul de persoană în vârstă» este probabil o combinație între biologie și context, mai degrabă decât un singur marker chimic.”

Mai exact, medicamentele precum antidepresivele, medicamentele pentru diabet și suplimentele alimentare pot modifica transpirația și mirosul corporal.

Citește și: Mirosul de stătut din dulap are o cauză clară. Mulți o ignoră și se întreabă de ce hainele miros urât

Și dieta poate avea un impact. Alimentele, precum usturoiul, ceapa, alcoolul și anumite condimente, pot schimba mirosul corpului la unele persoane — indiferent de vârstă.

Schimbările în țesăturile hainelor, obiceiurile de spălare a rufelor și igiena personală joacă, de asemenea, un rol important, spune Choudhary.

Chiar și ținând cont de toate aceste aspecte, Choudhary spune că există o tendință de a simplifica excesiv fenomenul, atribuindu-l unui singur vinovat. 

„Deși 2-nonenalul a primit cea mai mare atenție deoarece a fost unul dintre primii compuși ai mirosului asociat vârstei identificați, mirosul corporal rezultă dintr-o interacțiune complexă între uleiurile pielii, transpirația, microbiomul pielii, procesele oxidative, medicamentele, dieta, starea de sănătate și factorii de mediu”, spune ea.

„Reducerea discuției la o singură substanță chimică omite o mare parte din biologia care stă la bază.”

Choudhary adaugă că cel puțin o parte din ceea ce mirosim poate fi atribuită unui factor mult mai subiectiv: amintirile și asocierile noastre.

Citește și: Ce diferență e între parfum, apă de parfum, apă de colonie și apă de toaletă? Cât durează fiecare miros?

„Percepția umană a mirosului este influențată nu doar de chimie, ci și de memorie, cultură și asocieri învățate”, spune ea. „Adesea asociem anumite mirosuri cu bunicii, azilurile de bătrâni, mobilierul vechi, anumite săpunuri, naftalina sau mediile de viață, iar aceste asocieri pot modela modul în care interpretăm mirosul cuiva.”

Deși schimbările treptate ale mirosului corporal nu reprezintă, de obicei, un motiv de îngrijorare, Choudhary avertizează că schimbările pronunțate sau bruște ale mirosului ar trebui menționate medicului pentru a exclude eventualele probleme subiacente.

„O schimbare bruscă sau dramatică, mai ales dacă este însoțită de scădere în greutate, febră, transpirație excesivă, modificări ale urinării, leziuni cutanate sau alte simptome noi, ar trebui evaluată”, spune ea.

„Un miros corporal nou poate fi, ocazional, un indiciu precoce al unei afecțiuni medicale subiacente sau al unui efect secundar al medicamentelor.

În astfel de situații, merită să discutați cu medicul dumneavoastră, în loc să presupuneți că este pur și simplu din cauza vârstei.”

Cum să eviți „mirosul de bătrânețe”

Deși, din păcate, nu este posibil să schimbi percepțiile, amintirile sau contextele altor persoane legate de îmbătrânirea corpului, există câteva modalități simple de a minimiza mirosul propriului corp, spune Choudhary.

Sfatul lui Choudhary pentru gestionarea acestei probleme este surprinzător de simplu: curăță-te delicat, spală-ți hainele des și hidratează-ți pielea pentru a menține sănătoasă bariera cutanată.

Consumul de alimente bogate în antioxidanți (cum ar fi fructele de pădure, legumele cu frunze verzi închise la culoare și fasolea) ar putea ajuta, de asemenea, cel puțin în teorie.

Cercetările nu sunt încă suficient de avansate pentru a afirma cu certitudine că produsele de îngrijire a pielii cu antioxidanți reduc efectiv 2-nonenalul.

De fapt, în prezent nu există niciun tratament acceptat universal care să reducă în mod specific 2-nonenalul.

Citește și: Cum scapi de mirosul de mucegai din mașina de spălat? Cum să previi reapariția lui, cu soluții naturale

Dar nu intrați în panică: nu sunteți condamnați la un viitor în care să comiteți fără să vreți această gafă olfactivă.

Din fericire, există modalități de a reduce la minimum mirosul corporal, iar măsurile preventive sunt aceleași ca pentru aproape orice obiectiv legat de sănătate.

„Gestionarea afecțiunilor medicale cronice, hidratarea corespunzătoare, menținerea unei diete echilibrate și tratarea transpirației excesive, atunci când apare, pot fi de asemenea de ajutor”, spune Choudhary.

Cu alte cuvinte: săpunul, apa și răbdarea pot face minuni și nu este nevoie de niciun ser antioxidant sofisticat.