De când sărbătoresc românii petrecerea de Revelion? De ce Anul Nou începe la 1 ianuarie? Chiar dacă pare vechi de când lumea, obiceiul de a marca începutul unui nou an era practicat, cândva, în alt anotimp, inclusiv de către români. Iar petrecerea care celebra înnoirea anului le era necunoscută.
De când sărbătoresc românii petrecerea de Revelion? De ce Anul Nou începe la 1 ianuarie?
În primul rând, trebuie să stabilim clar, din start, că Anul Nou este granița calendaristică dintre cel care tocmai s-a încheiat și cel care urmează.
Pe de altă parte, Revelionul desemnează petrecerea care marchează acest eveniment. De aceea, i se mai spune și „petrecerea de Anul Nou”.
Iar acest obicei - de a sărbători noul an printr-o petrecere - nu a fost deloc ceva obișnuit pentru români, de-a lungul vremurilor.
Citește și: De ce Crăciunul și Anul Nou nu pică în aceeași zi? Misterul datei exacte de naștere a lui Iisus
Strict etimologic, cuvântul „revelion” este un neologism împrumutat din limba franceză, de la „réveiller”, care înseamnă „a se trezi”, „a fi treaz”. De aici derivă cuvântul „Revellion” care înseamnă o masă luată noaptea târziu.
Că originea obiceiului, inclusiv a cuvântului, la români, nu este atât de veche, o arată și faptul că „revelion” apare pentru prima oară, într-un dicționar de neologisme - deci cuvinte noi împrumutate din limbi străine - realizat de paharnicul Constantin Stamati și apărut la Iași abia în 1851.
La acea vreme, prin „revelion” se intelegea „cina după bal, mai ales la Anul Nou”. Prin urmare, termenul nu era rezervat strict doar chermezelor de la sfârşitul anului civil calendaristic, chiar dacă era asociat „mai ales” acelei ocazii.
Cuvântul „revelion” a pătruns în vocabularul românesc, sub influența copiilor de boieri trimiși la studii în Occident, care luaseră la cunoştinţă de acest obicei existent în vestul Europei.
Dar abia spre sfârşitul secolului al XIX-lea încep să se organizeze Revelioane, cu adevărat. și în România. Firește, de către familiile boiereşti sau burgheze cosmopolite.
Petrecerea de Revelion este un obicei relativ nou pentru români - Foto: Freepik (cu rol ilustrativ)
Pe de altă parte, în lumea satului românesc, adică pentru imena majoritate a populației, acest obicei vestic era inexistent pe atunci. Aici erau respectate obiceiurile populare şi sărbătorile religioase.
Odată cu instaurarea comunismului s-au deschis porţile Revelioanelor şi pentru oamenii de rând. Mai precis, erau organizate petrecerile de noul an mai peste tot în cantine muncitoreşti şi cămine culturale.
În vechime, noul an era sărbătorit în martie
După 1990, unele Revelioane au căpătat dimensiuni uriașe, prin concertele cu mii de oameni adunați în diferite piețe largi din orașe sau, altfel, prin faimoasele „Vanghelioane”, organizate de fostul primar al sectorului 5, Marian Vanghelie, la Romexpo.
Sigur, la fel de firesc ne pare azi ca fiecare nou an să înceapă pe 1 ianuarie. Adică, nu ne dăm seama de ce ar fi sau ar fi fost altfel? Dar chiar a fost, inclusiv în România.
Anul Nou la 1 ianuarie, ca și plugușorul sociat ajunului sărbătorii, sunt pomenite până și de Ion Creangă, în celebrele „Amintiri din copilărie”.
Și cum marele povestitor și scriitor s-a născut în 1837, întâmplările trăite de „Nică a lui Ștefan a Petrei” se vor fi petrecut prin jurul anului 1845, vârsta la care ar fi fost deja la școală.
Citește și: Putin vrea interzicerea Crăciunului. "Moș Crăciun, un „agent străin” anti-rus al Occidentului"
Da, dar vorbim doar de fapte de acum „numai” 170-175 de ani, o perioadă scurtă la scara istoriei. Așa că obiceiul de a sărbători Anul Nou la 1 ianuarie este, de fapt, unul relativ nou.
A fost dictat mai ales de schimbările calendaristice, dar și de obiceiurile vest-europene care au pătruns în Principate, întâi în cadrul familiilor boierești, al târgoveților, pentru ca, mai apoi, să cuprindă și lumea sătească.
Însă, vreme de secole, în mod tradițional, românii au marcat venirea Anului Nou la începutul primăverii, adică în luna martie.
Era o tradiție păgână, unii spun că împrumutată de la romani, care sărbătoreau Anul Nou în aceeași perioadă, fie, cum spun alții, are rădăcini și mai vechi, care duc chiar către civilizațiile agrare preistorice.
Anul Nou la români coincidea, de fapt, cu marcarea echinocțiului de primăvară (21 martie), atunci când pentru vechile popoare se termina iarna și începea anotimpul lucrărilor agricole, potrivit adevarul.ro.
Acest lucru e relativ lesne de observat inclusiv prin tradițiile de Anul Nou, specifice mai degrabă primăverii și mai puțin iernii.
De exemplu, mersul cu plugușorul marca, în mod ritualic, în comunitățile românești, primul arat de primăvară.
El reprezenta o urare către gospodarul care pleca la arat, dar și un soi de incantație care urma să atragă bunăvoința zeităților.
Unul dintre aceste obiceiuri era înhămarea ritualică, la plug, a celor mai frumoși și puternici boi. Boii care trăgeau plugul erau duși de 12 flăcăi prin sat și adresau urări și formule ritualice tuturor gospodarilor din sat.
Boii aveau panglici colorate și mai ales tălănci mari și zgomotoase pentru a alunga duhurile rele din brazdă.
Când se ajungea cu plugul pe ogor, se trăgea prima arătură simbolică, nu înainte însă de a sparge un ou, pe brazde, în fața boilor.
Tot în acea perioadă, gospodarul punea pe capul copilului o coroniță cu monezi și flori și îl ridica de trei ori la grindă, iar sub picioarele copilului se așterneau ramuri de brad și un fier de plug.
Citește și: Ce vin bei la masa de Crăciun: alb, roșu, sec sau dulce? Ce se potrivește cu sarmalele si friptura?
Se aprindeau și focuri sau roți de foc prin care se încerca alungarea duhurilor rele, dar și purificarea brazdelor. Erau organizate jocuri ale caprei și ursului, ritualuri foarte vechi care, astăzi, sunt întâlnite tot în perioada sărbătorilor de iarnă și nu primăvara.
Dar cum „globalizarea” există pe planetă încă de la începuturie civilizației umane, oamenii, popoarele, țările împumutând tot felul de lucruri - de la produse și obiecte concrete, la obiceiuri, idei etc - unii de la alții, în timp, a intrat și la noi obiceiul Revelionului, precum și al Anului Nou care începe pe 1 ianuarie.
