Cine serbează Crăciunul pe stil vechi, de Sf. Ioan? Pe 7 ianuarie, aproximativ 1 milion de români vor sărbători Nașterea Domnului, la aproape două săptămâni după ce toți ceilalți au făcut-o, pe 25 decembrie. Astfel, ceea ce pentru unii va reprezenta praznicul Sf. Ioan Botezătorul, pentru alții va fi prilej de mese întinse, așa cum se va întmpla și o săptămână mai târziu, când vor petrece de Revelion.
Cine serbează Crăciunul pe stil vechi, de Sf. Ioan? De unde provine diferența?
Deși creștinii ortodocși au sărbătorit Crăciunul pe 25 decembrie și se pregătesc să încheie ciclul de evenimente ce constituie Sărbătorile de iarnă odată cu Boboteaza, în 6 ianuarie, urmată de prăznuirea Sf. Ioan Botezătorul, pe 7 ianuarie, alți credincioși abia se pregătesc de Crăciun.
Milioane de oameni vor întâmpina marea sărbătoare a Nașterii Domnului fix de ziua Sf. Ioan, adică, duminică, 7 ianuarie, cu o diferență de 13 zile față de ceilalți.
De ce se întâmplă acest lucru? Discrepanța are legătură cu sistemul de calendar luat în considerație de fiecare pentru marcarea trecerii timpului și, legat de acest lucru, a zilelor de sărbătoare.
Timp de 1500 de ani, lumea europeană s-a bazat pe calendarul iulian, ntrodus de Iulius Caesar, în 46 î.Hr., ce se baza pesistemul de calcul egiptean,
Şi tot de calendarul iulian s-au servit şi Sfinţii Părinţi la Sinodul I Ecumenic de la Niceea din anul 325 d.Hr., la calcularea datei Paştilor, potrivit ziarulunirea.ro.
Deoarece între calculul calendarului iulian de 365 de zile şi 6 ore şi cel al calendarului solar de 365 zile, 5 ore, 43 minute şi 46 secunde rezulta anual o diferenţă de 11 minute şi 14 secunde, s-a ajuns după 370 de ani - perioada scursă între adoptarea calendarului iulian și Sinodul de Niceea - la o diferenţă de trei zile (cu cât a rămas în urma calendarul iulian).
Citește și: Care este originea lui Moș Crăciun? Când a devenit bătrânelul simpatic care aduce cadouri?
Astfel că, în vremea Sinodului, echinocţiul de primăvară „pica” la 21 martie în loc de 24 martie, cât a fost în anul 46 î.Hr., când Iulius Cezar a îndreptat calendarul.
De atunci, Sinodul a luat ca punct de plecare în calcularea datei Paştilor ziua de 21 martie, când fusese atunci echinocţiul de primăvară.
Deși calendarul iulian funcționase perfect, pe măsură ce secolele au trecut a apărut o problemă la calcularea datei Paștelui, pe care Conciliul de la Niceea o fixase să cadă în prima duminică după prima lună plină ce urma echinocțiului de primăvară.
Pentru că anul solar real este de 365,24219 zile, calendarul iulian câștiga o zi la fiecare 123 ani.
Această discrepanță s-a accentuat atât de mult încât, Papa Grigore al XIII-lea a decis, în 1582, introducerea calendarului ce i-a preluat și numele, calendarul gregorian.
Luna octombrie a fost aleasă de Vatican pentru a face schimbarea, tocmai a pentru a evita evenimente majore din calendarul creștin.
Astfel, după sărbătoarea Sfântului Francisc de Assisi, din 4 octombrie, a avut loc trecerea la calendarul gregorian.
A doua zi, Biserica Catolică s-a trezit în dimineața zilei de 15 octombrie, conform noului calendar, perioada 5 - 14 octombrie fiind „pierdută” peste noapte.
Papa Grigore ar fi trebuit să schimbe data cu 13 zile pentru a compensa diferența reală de zile, dar după sfaturile matematicienilor și oamenilor de știință, a schimbat-o doar cu 10 zile.
Citește și: De ce cozonacul se numește așa? Care este originea desertului de Crăciun preferat de români?
Deși Biserica Catolică a adoptat calendarul gregorian în 1582, procesul de răspândire a lui s-a desfășurat gradual, ceea ce a dus, în timp, la mari discrepanțe între cele două calendare.
Țările ce au adoptat mai târziu noul calendar – Marea Britanie, SUA și Canada au trecut în 1752 – au trebuit să sară peste mai multe zile.
ţările ortodoxe, din raţiuni dogmatice, l-au evitat complet vreme de secole. În aceste țări, printre care şi România, calendarul iulian s-a păstrat până în primele decenii din secolul al XX-lea, după care a fost abandonat în favoarea calendarului gregorian.
În țara noastră, trecerea la calendarul gregorian s-a făcut abia în anul 1919, când data de 1 aprilie a devenit oficial data de 14 aprilie, cele 13 zile din acest interval de timp fiind, la rândul lor, „șterse” din istorie.
Dar asta s-a întâmplat doar la nivelul calendarului civil. Biserica Ortodoxă Română a adoptat noul sistem de măsurare a timpului abia în 1924.
Cele mai multe Biserici Ortodoxe au adoptat acest calendar astfel: Patriarhia Ecumenică de Constantinopol (1924), Patriarhia Antiohiei (1924), Patriarhia Alexandriei (1928), Arhiepiscopia Ciprului (1924), Biserica Greciei (1924) şi Biserica Ortodoxă Romană (1924), Biserica Gruziei, Biserica Ortodoxă din Polonia (1924), Biserica Ortodoxă din Cehoslovacia (1951), Biserica Ortodoxă din Finlanda (1917, cu aprobarea Bisericii Ruse), iar Biserica Ortodoxă Bulgară abia în 1968.
Au rămas, însă, câteva Biserici Ortodoxe cu calendarul iulian neîndreptat, precum: Patriarhia Ierusalimului, Biserica Rusă şi Biserica Sârbă, precum şi Mănăstirile din Sf. Munte Athos, cu excepţia Vatopedului, care se numesc „pe stil vechi”, pentru că prăznuiesc Paștile şi toate sărbătorile după vechiul calendar, adică după „stilul vechi”, potrivit sursei citate.
Citește și: Căpriţele adoră asta. Cum sunt folosiţi brazii de Crăciun nevânduţi sau aruncaţi după Sărbători
În România există peste 1 milion de adepți ai Bisericii Creștin Ortodoxe care sărbătoresc Crăciunul pe stil vechi, potrivit calendarului iulian, adică pe 7 ianuarie, la 13 zile diferență de celălalt.
Aceștia fac parte, în marea lor majoritate, din minorităţile de ruşi lipoveni, bulgari, ucraineni sau sârbi.
În ceea ce privește Revelionul, pe cale de consecință, el este sărbătorit, în fiecare an, în noaptea de 13 spre 14 ianuarie, la o săptămână după Crăciunului pe rit vechi.
