Carmen Movileanu a început să lucreze în Televiziunea Română pe 1 octombrie 1977, puțin după ce a împlinit 20 de ani. A fost una din vocile Teleenciclopediei, iar imediat după Revoluție a avut posibilitatea de a fi văzută pe public pe marile ecrane. A devenit una din cele mai iubite crainice ale TVR.
Într-un interviu pentru Revista Cariere își amintește de prima zi de lucru la TVR:
„1 octombrie 1977 – etajul 7, în cabina de montaj a Paulei Bala. Carmen Dumitrescu și Alexandru Stark lucrau la o anchetă. Două ore am fost mută. La pauza de cafea am îndrăznit să întreb cam care ar fi treaba mea. Răspunsul corect s-a epuizat după vreo 2 luni când deja eram atinsă de maladia fără de vindecare numită “mirajul TV”.
A lucrat 13 ani în spatele camerei la Redacția Social și a fost una din vocile Teleeniclopediei. Apoi, a devenit crainica postului național.
Invitația de a apărea pe sticlă
„Într-o zi, în 1990, puneam „țara la cale” cu Cornelia Rădulescu, realizatoarea Teleenciclopediei, care-i urmase lui Toma Popescu, când apare Sanda Țăranu, care-mi spune: „În studioul 5 au venit tot felul de tinere domnișoare, care dau probe pentru rolul de crainică. De ce nu ești și tu acolo, Carmen?”.
Eram ca picată din lună. Stăteam înfofolită în cabina de montaj și lucram. Era ianuarie, geamurile sparte de la Revoluție nu fuseseră încă înlocuite, iar înăuntru, ca și afară, gerul mușca dușmănos. Peste tot erau cioburi și soldați, iar mirosul de praf de pușcă ne îmbibase plămânii… Mai mult, mie ideea mi s-a părut complet aiurea, pentru că eu vedeam în crainice niște doamne inteligente, rafinate și aproape intangibile, o postură la care nu îndrăznisem să visez. Dar, împinsă de la spate, am coborât în studioul 5, am dat probele și așa am ajuns crainică pe micul ecran. Pe sticlă, cum se spune acum”, a declarat ea într-un interviu pentru Formula As.
„În 1990, după prima apariție pe post, în noua mea poziție, de crainică, toți, dar absolut toți colegii din redacția din care veneam – Economică și de Știință – m-au felicitat și m-au încurajat și au făcut-o cu sinceritate și cu mândria recunoscută că vin dintre ei, că sunt a lor. Așa am simțit și asta rămâne cea mai frumoasă amintire, cu toate vorbele, zâmbetele și glumele acelor clipe”, a mai spus ea pentru Revista cariere.
Ziua în care au dispărut crainicile
A fost nevoită să se retragă în rolul de producător al unei emisiuni moderate de Corina Dănilă, chiar dacă împotriva voinței ei.
„Răspunsul e trist (de ce nu a mai prezentat n.red.). Am venit într-o zi la serviciu, m-am machiat, m-am dus în studioul de emisie și acolo am constatat că, pe desfășurătorul zilei, nu mai figura niciun anunț de crainică. Am crezut că era o eroare, așa că am sunat la Stoica Meteleanu, „tăticul” crainicelor, și-am întrebat unde sunt anunțurile. Iar el mi-a răspuns: „Am văzut și eu că lipsesc, am sunat la Programe și mi s-a spus că, de azi, crainicele nu mai există pentru Televiziunea Română”.
Citește și: Strania iubrie dintre Șerban Ionescu care, pe moarte, voia divorțul și Magda Catone care îl îngrijea
Director de Programe era pe atunci Titus Munteanu, care avea o viziune foarte modernă, cu privire la derularea lor. Și el a decis că, de vreme ce la marile televiziuni ale lumii nu prea mai existau crainice, nici la noi nu mai trebuiau să existe. Așa, de pe o zi pe alta, literalmente, au dispărut crainicele, iar locul nostru a fost luat de spoturile de promovare. Apoi, pentru că niciuna dintre noi nu era vreo proastă, am fost redistribuite: Mirela Atanasiu a mers la Film, eu cu Iuliana Marciuc și cu Despina Moiceanu am venit la Divertisment… De lucru aveam, dar, totuși, ruperea asta atât de brutală și de neașteptată ne-a indus o mare suferință tuturor”, a mărturisit vedeta.
Citește și: Orfană și crescută de călugărițe, Sanda Toma a rămas văduvă la 50 de ani. „Nu aș schimba nimic”
Soțul, doborât de viciu
Carmen Movileanu a avut o fată cu Bogdan Movileanu, care a fost director de imagine. S-a căsătorit în 1981, dar au divorțat când fata nu împlinise nici măcar doi ani. Despărțirea a survenit pentru că Bogdan nu a putut renunța la viciul care avea să îi aducă sfârșitul: alcoolul.
Când a murit, Carmen avea doar 30 de ani.„Nu era niciodată agresiv, violent, era sensibil, un artist în adevăratul sens al cuvântului, l-a iubit și l-a stimat toata lumea, dar din nefericire, nimeni nu l-a putut ajuta să iasă din starea aceea”, își amintește Carmen Movileanu
Comentarii 0