Care este originea expresiei „Casă de piatră”? De ce a devenit urarea clasică la o nuntă, pentru miri?
Expresia „Casă de piatră” este urarea clasică adresată la nuntă proaspeților miri. O auzim mereu la atfel de evenimente și, probabil, noi înșine am primit-o la propria căsătorie. Dar se știe prea puțin despre originea și semnificația ei, noi doar folosind-o ca atare.
„Nu e nuntă, căsătorie, fară „Casă de piatră”, urarea ce însoțelte, aproape obligatoriu, felicitările care sunt adresate celor doi miri care abia intră pe albiia unei căsnicii.
Sigur, când ne gândim la piatră, avem în minte ceva puternic, stabil și durabil, așa că ni se pare normală formularea.
Și, totuși, care este originea ei și care sunt sensurile mai puțin știute pe care le are.
„Casă de piatră”, urarea clasică din momentul căsătoriei
De fapt, încă nu e foarte clar care e sursa inițială a acestei urări, chiar dacă simbolistica pietrei pare evidentă. Dar, în vremurile îndepărtate, pietrelor li se atribuiau și alte puteri.
La multe popoare, în timpurile vechi, exista convingerea că anumite pietre erau dătătoare de ploaie, semn de belşug.
Mirii invocau pietrele aducătoare de ploaie pentru a avea parte de copii, pentru a le ocroti căminul, iar femeile le lipeau de trup ca să le aducă dragostea şi fecunditatea, conform shtiu.ro.
În special aceste ritualuri şi credinţe sunt foarte aproape de înţelesul pe care îl acordăm noi astăzi expresiei „casă de piatră”.
În tradiția biblică, în schimb, piatra simbolizează fără doar și poate înțelepciunea, soliditatea și statornicia.
Iisus Hristos este cel care l-a numit pe unul dintre apostolii săi „Petru” (adică „piatră”/ „stâncă”/ „rocă”), pe care urma să-și clădească Biserica.
„Casă de piatră”, legată de obiceiuri precreștine și simbolistica Bibliei
„Tu ești Petru și pe această piatră voi zidi Biserica Mea și porțile iadului nu o vor birui.
Și îți voi da cheile împărăției cerurilor și orice vei lega pe Pământ va fi legat și în ceruri, și orice vei dezlega pe Pământ va fi dezlegat și în ceruri”, se consemnează în Evanghelia după Matei, una dintre cele patru ale Noului Testament.
Și chiar dacă Petru s-a lepădat de Hristos de trei ori, așa cum îi prezisese Mântuitorul - el a rămas apostolul statornic, „omul de bază” care, ulterior, avea să fie crucificat cu capul în jos, la Roma.
De aceea, el este considerat primul episcop al Romei, iar totți Papii care au urmat sunt urmașii săi, suveranii pontifi având și titlul de episcop al Romei.
Nu se știe exact, totuși, de unde a provenit urarea, mai ales că ea este una specific românească, iar aici a fost un spațiu preponderent ortodox care n-ar fi îmbrățișat prea ușor legătura simbolică Petru - piatră - casă de piatră.
Rămâne varianta unor tradiții și simbolistici ce se pierd în negura timpului, din vremuri precreștine, ce s-au suprapus, poate, și pe înțelesurile biblice.
