5 expresii românești care provin din Evul Mediu. Care este originea sintagmei populare „a da cu bâta-n baltă”?
Multe expresii românești pe care le folosim și în ziua de azi provin din Evul Mediu. Anumite fapte ilegale sau imorale erau penalizate de limbajul popular prin sintagme ce surprindeau în esența lor atitudinea respectivă. Ele s-au generalizat ulterior căpătând valoarea de simbol.
Cu siguranță ați auzit de expresia „a da cu bâta-n baltă” ori „a umbla cu cioara vopsită”. Aceste formulări nu există de ieri, de azi, ci au o istorie mult mai veche, provenind încă din perioada medievală.
Vom trece în revistă cinci asemenea expresii arătânt care e originea lor, în ce context au apărut în limbajul popular, generalizându-se ulterior și căpătând valoare de simbol pentru anumite fapte sau atitudini.
Expresiile populare, născute din fapte și atitudini reale din perioada medievală
Din noianul de expresii românești care sunt folosite și la ora actuală, am selectat cinci - printre cele mai des întâlnite - a căror origine se află în Evul Mediu, acum sute de ani, dar s-au impus atât de mult încât au rezistat până în ziua de azi
5 expresii românești originare din Evul Mediu
1) „A umbla cu cioara vopsită”
Această expresie își are rădăcinile în vechile piețe medievale, unde negustorii nu erau întotdeauna cinstiți. Se spune că unii vopseau ciori pentru a le vinde drept păsări exotice.
Imaginea a rămas ca simbol al înșelăciunii. Astăzi, „a umbla cu cioara vopsită” înseamnă să încerci să păcălești pe cineva, să vinzi un fals sau să prezinți ceva banal drept excepțional.
Citește și: De unde vine expresia „țara lui Papură Vodă”? Domnitorul Moldovei ce a fost poreclit așa a murit la 20 de ani
2) „A da cu băta-n baltă”
Astăzi spunem asta când cineva spune sau face o gafă. În Evul Mediu, însă, expresia avea o conotație reală, concretă.
Țăranii foloseau bâtele pentru a pescui sau pentru a alunga animalele din apropierea apei. Când loveau greșit, provocau doar noroi și haos, scrie life.ro.
În timp, imaginea a devenit metaforă pentru situațiile în care o persoană strică un moment printr-un gest nepotrivit.
Expresia a rămas una dintre cele mai populare din limba română, pentru că ilustrează perfect stângăcia omenească.
Originea expresiei „ a umbla cu ciora vopsită”
3) „A băga mâna-n foc pentru cineva”
În Evul Mediu, una dintre metodele de „judecată divină” era ordalia focului sau, altfel spus, „judecata focului”.
O persoană acuzată de o faptă gravă trebuia să-și bage mâna în foc pentru a-și dovedi nevinovăția. Dacă rana se vindeca repede, se credea că Dumnezeu îi era martor, iar omul era nevinovat.
Expresia a supraviețuit ca simbol al încrederii totale. Astăzi, când spunem că „bag mâna în foc pentru cineva”, nu ne referim la foc real, ci la credința că acea persoană este onestă, că are toată ncrederea noastră.
Citește și: Știți de unde vine expresia „boala lui Calache”? Personajul a fost la un pas de tronul Țării Românești
4) „A trage pe sfoară”
Expresia își are originea în lumea negustorilor medievali și a măsurătorilor pe care aceștia le făceau.
Se folosea o sfoară pentru a măsura pământul, stofele sau funiile. Cei care „trăgeau pe sfoară” scurtau intenționat măsura, furând din marfă.
Astfel, zicala a devenit sinonimă cu înșelătoria și lipsa de onestitate. Este o expresie veche de sute de ani, dar perfect valabilă și în lumea modernă.
Citește și: De ce se spune că ”banii n-au miros”? Expresia îi aparține împăratului care a ridicat Colosseumul roman
5) „A fi cu ochii în patru”
Expresia vine tot din perioada medievală, când tâlharii și spionii erau o amenințare constantă.
Oamenii trebuiau să fie mereu atenți la ce se întâmplă în jurul lor, mai ales pe drumurile comerciale sau în târguri.
„A fi cu ochii în patru” însemna, inițial, a fi dublu vigilent – să privești și înainte, și în spate.
Cu timpul, sensul s-a păstrat, iar astăzi o folosim pentru a descrie atenția sporită sau prudența într-o situație riscantă.
