VIDEO Ce înseamnă adevărata suveranitate tehnologică a României în contextul războiului hibrid

Cine controlează tehnologia de care depind comunicațiile, energia, sistemele bancare sau capacitățile militare poate influența inclusiv deciziile unui stat. Într-o lume în care inteligența artificială, rețelele de telecomunicații și infrastructurile digitale devin instrumente ale competiției geopolitice, suveranitatea nu mai poate fi redusă la controlul frontierelor sau la declarațiile politice despre independența națională.

Aceasta a fost una dintre principalele concluzii ale conferinței „Trusted Tech Dialogues – 2026  Technology, Trust & Freedom”, organizată pe 19 octombrie, la Universitatea Româno-Americană din București, de Alianța, împreună cu RePatriot și Universitatea Româno-Americană. Diplomați, reprezentanți ai instituțiilor de securitate, experți militari și specialiști în tehnologie au analizat vulnerabilitățile României și oportunitățile pe care le oferă parteneriatele cu Statele Unite și Uniunea Europeană.

Suveranitatea, între discursul politic și realitatea războiului hibrid

Dezbaterea despre adevărata suveranitate tehnologică a României a pornit de la o contradicție tot mai vizibilă în spațiul public: unii dintre cei care invocă cel mai frecvent suveranitatea națională promovează, în același timp, mesaje care pot servi intereselor unor puteri ostile.

Moderatorul primului panel, „Trusted Technology: Security, Sovereignty and Strategic Advantage”, a atras atenția asupra diferenței dintre utilizarea politică a conceptului de suveranitate și capacitatea reală a unui stat de a-și proteja interesele strategice.

„În ultimii ani am auzit atât de multe discuții despre suveranitate, încât acest cuvânt aproape că și-a pierdut sensul. Iar mulți dintre cei care vorbesc cel mai mult despre suveranitate sunt, de fapt, participanți activi la războiul hibrid și subminează tocmai suveranitatea pe care pretind că o apără.

Așadar, ce înseamnă cu adevărat suveranitatea astăzi, în aceste vremuri complicate, în care România se confruntă cu riscuri din domeniul tehnologic? Cum poate România să ia astăzi decizii tehnologice care să îi consolideze securitatea și autonomia strategică în următorul deceniu?”, a spus Mihai Duță.

Întrebările au fost adresate într-un context în care dependența de furnizori externi, securitatea comunicațiilor și utilizarea tehnologiilor în operațiuni de influență au devenit probleme de securitate națională.

Adrian Zuckerman: Tehnologia a devenit o componentă a securității naționale

Fostul ambasador al Statelor Unite în România, Adrian Zuckerman, președintele Alianța, a avertizat că deciziile tehnologice nu mai pot fi luate exclusiv pe criterii comerciale.

În opinia sa, România trebuie să analizeze nu doar performanța și prețul unui echipament, ci și cine îl produce, cine îl controlează și ce riscuri presupune folosirea acestuia într-o infrastructură critică.

„Întrebarea nu mai este pur și simplu ce tehnologie putem achiziționa, ci în cine putem avea încredere și ce se întâmplă atunci când luăm o decizie greșită.

Tehnologia înseamnă securitate națională. Pentru România, acest lucru nu este abstract. Ca membru NATO, aflat pe flancul estic al Alianței, în vecinătatea Ucrainei și a Mării Negre, România se confruntă cu efectele imediate ale conflictelor geopolitice..

Rețelele noastre energetice, comunicațiile, sistemele financiare, capacitățile militare și serviciile publice depind de infrastructura digitală. Dacă această infrastructură este compromisă sau controlată de actori ostili, dependența tehnologică devine o vulnerabilitate de securitate națională”, a explicat Adrian Zuckerman.

Fostul ambasador consideră că România dispune de resursele necesare pentru a deveni un actor important în dezvoltarea și exportul tehnologiilor de încredere, însă acest obiectiv presupune o schimbare a modelului economic.

„Inginerii, cercetătorii, specialiștii în securitate cibernetică și antreprenorii României sunt resurse naționale. Țara ar trebui să fie mai mult decât un consumator de tehnologie dezvoltată în alte părți.

Citește și: VIDEO Pavel Popescu: România pregătește extinderea regulilor de securitate de la 5G la 6G

România poate deveni un centru al tehnologiilor de încredere, care să creeze, să securizeze și să exporte soluții pentru România, Statele Unite, NATO și Uniunea Europeană.

Cercetarea românească poate fi transformată în proprietate intelectuală românească, în companii, locuri de muncă bine plătite și exporturi. Pentru aceasta avem nevoie de parteneriate mai puternice între universități și industrie, de condiții mai bune pentru antreprenoriat, investiții în cercetare, acces la capital și reguli predictibile care să recompenseze securitatea și valoarea pe termen lung.”

Zuckerman a insistat că dezvoltarea capacităților naționale nu trebuie confundată cu izolarea economică sau tehnologică.

„Suveranitatea tehnologică nu înseamnă izolare și nici să produci totul în interiorul granițelor. Înseamnă să construiești capacități naționale și, în același timp, să formezi parteneriate de încredere care păstrează libertatea de alegere.

România nu ar trebui să stea pe marginea revoluției tehnologiilor de încredere. Ar trebui să contribuie la conducerea acesteia.”

Len Khodorkovsky: Suveranitatea înseamnă să îți controlezi propriile decizii

Len Khodorkovsky, fost oficial al Departamentului de Stat american, a explicat că adevărata suveranitate tehnologică nu presupune ca fiecare stat să își producă singur toate componentele infrastructurii digitale.

Nici Statele Unite și nici China nu controlează integral lanțul tehnologic mondial, de la resursele energetice și fabricarea semiconductorilor până la dezvoltarea modelelor de inteligență artificială.

În acest sistem, esențială este capacitatea fiecărei țări de a-și identifica avantajele și de a reduce dependențele care ar putea fi exploatate politic sau economic.

Citește și: VIDEO Adrian Zuckerman: România poate deveni un centru al tehnologiilor de încredere pentru SUA, NATO și UE

„Unii oameni definesc inteligența artificială suverană prin ideea că fiecare țară trebuie să controleze fiecare nivel al infrastructurii tehnologice. Dar acest lucru nu este posibil și nici nu este adevărat.

Cred că suveranitatea este definită, în cele din urmă, de independența de a lua decizii în propriul interes. Poți să îți produci propria tehnologie sau poți să cumperi tehnologia altor țări, dar, la final, tu controlezi decizia.

Tu hotărăști cu cine te asociezi, ce faci în interiorul țării și ce faci împreună cu partenerii tăi. Aceasta este întrebarea fundamentală: ne controlăm propriul destin?

Libertatea de alegere este ceea ce definește libertatea, atât în viața personală, cât și în economie sau la nivel național. Ești liber să iei decizii sau depinzi de alții pentru hotărâri care privesc securitatea națională și prosperitatea economică?”, a declarat Len Khodorkovsky.

Fostul oficial american a respins ideea că România trebuie să aleagă între parteneriatul cu Washingtonul și proiectele europene de autonomie digitală.

Citește și: VIDEO Șeful DNSC: Tehnologiile evoluează mai repede decât reușesc autoritățile să le înțeleagă. Ce riscuri sunt

„Nu cred că cele două sunt incompatibile. România are propriile interese naționale suverane. Voi decideți relațiile pe care le aveți în Europa, relațiile cu Statele Unite și cu alte țări. Acesta este interesul vostru suveran.

Statele Unite au, la rândul lor, propriile interese. Aici intervine diplomația. Discutăm aceste lucruri și stabilim ce este mai important și cum gestionăm problemele complicate.

Statele Unite și europenii sunt aliați. Nu înseamnă că trebuie să avem exact aceleași legi sau să abordăm identic fiecare problemă. Prietenii pot avea uneori dezacorduri. Dar, dacă pornim de la încredere și de la înțelegerea intereselor fiecăruia, vom găsi soluții.”

Unul dintre avertismentele sale a vizat posibilitatea ca anumite state să controleze componente indispensabile ale lanțurilor de aprovizionare și să transforme această poziție într-un instrument de presiune.

Khodorkovsky a dat exemplul producției de drone din Ucraina, dependentă inclusiv de componente realizate în China. Deciziile unui furnizor pot afecta capacitatea unei țări de a se apăra chiar dacă furnizorul respectiv nu participă direct la conflict.

„Când cineva controlează un element esențial din lanțul de aprovizionare, poate exercita o influență mult mai mare decât ar sugera dimensiunea propriei economii. Poate decide dacă anumite servicii sau produse continuă să fie disponibile.

De aceea este atât de important ca România să își identifice locul în economia tehnologică globală și să construiască acele capacități care o pot face indispensabilă.”

România poate deveni un centru regional pentru inteligență artificială și securitate cibernetică

Potrivit lui Len Khodorkovsky, România are trei avantaje importante în competiția tehnologică internațională: specialiștii în inginerie și IT, resursele energetice și competențele în securitate cibernetică.

Acestea ar putea fi utilizate pentru dezvoltarea unor centre de date, pentru atragerea investițiilor în inteligență artificială și pentru integrarea companiilor românești în lanțurile de producție ale aliaților occidentali.

„România are atuuri de care economia tehnologică are nevoie. Pregătiți numeroși ingineri, aveți resurse energetice, iar competențele voastre în securitate cibernetică sunt impresionante.

Cred că trebuie să analizați dintr-o perspectivă foarte concretă întregul lanț global de aprovizionare tehnologică și să identificați unde se poate integra cel mai bine România.

În ceea ce privește energia, de exemplu, economia inteligenței artificiale va necesita mult mai multă energie decât producem în prezent. România poate avea un rol important prin furnizarea energiei și dezvoltarea centrelor de date necesare inteligenței artificiale.

Acest lucru poate atrage investiții din partea companiilor care se află la vârful dezvoltării inteligenței artificiale. Înseamnă locuri de muncă, prosperitate economică și o economie în creștere, mai puțin dependentă de forțe externe care pot decide când să îți oprească economia”, a explicat Khodorkovsky.

El a avertizat însă că România nu concurează doar cu statele din regiune, ci cu economii din întreaga lume, iar viteza deciziilor devine esențială.

„În economia industrială se spunea că cei mari îi înghit pe cei mici. În economia tehnologică, cei rapizi îi înghit pe cei lenți.

Cu cât identificați mai repede domeniile strategice în care România poate aduce valoare, cu atât aveți șanse mai mari să beneficiați de oportunități.

Dacă nu o faceți, veți continua să rămâneți în urmă, iar altcineva va beneficia. Locurile de muncă vor merge în altă parte, în Europa, în Statele Unite sau în alte regiuni ale lumii. Nu avem timp de pierdut.”

Dan Cîmpean: Riscul major este că tehnologia evoluează mai repede decât capacitatea noastră de a o controla

Directorul Directoratului Național de Securitate Cibernetică, Dan Cîmpean, a atras atenția că suveranitatea tehnologică nu poate fi obținută exclusiv prin adoptarea unor legi sau prin achiziționarea unor echipamente performante.

La fel de importante sunt cunoașterea tehnologiilor, înțelegerea modului în care funcționează și capacitatea instituțiilor de a le utiliza în condiții de securitate.

„În primul rând, trebuie să ai acces la tehnologie. Iar accesul este un termen foarte larg. Înseamnă să știi că acele tehnologii există, să îi cunoști pe cei care le proiectează, le produc și le introduc pe piață și să intri în dialog cu ei.

O recomandare pe care o facem constant este să contactați companiile, startupurile și organizațiile care dezvoltă aceste soluții, să discutați cu ele și să le cereți să vă prezinte cele mai bune tehnologii pe care le au.

Apoi este foarte important modul în care tehnologiile sunt construite, dezvoltate și testate. O mare parte din încrederea într-o tehnologie vine din felul riguros, disciplinat, etic și legal în care organizațiile respective își dezvoltă produsele.

Vrem tehnologii din lumea democratică, de la aliații și partenerii noștri, dar vrem și tehnologii construite conform unor standarde serioase”, a explicat Dan Cîmpean.

Șeful DNSC a identificat o vulnerabilitate care privește atât administrația publică, cât și mediul privat: viteza dezvoltării tehnologice depășește capacitatea autorităților și a specialiștilor de a înțelege toate implicațiile noilor instrumente.

„O mare parte din riscurile pe care le vedem astăzi provin pur și simplu din complexitatea acestor tehnologii și din viteza foarte mare cu care evoluează.

Tehnologiile sunt dezvoltate și introduse pe piață mult mai repede decât pot autoritățile de reglementare să țină pasul. Evoluează mult mai repede decât pot oamenii noștri tehnici să construiască, să acumuleze și să utilizeze cunoștințele despre ele.

Cred că marele risc vine din faptul că nu alocăm suficiente resurse și suficient timp pentru a înțelege corect aceste tehnologii și pentru a rămâne la curent cu evoluția lor foarte rapidă.”

Cîmpean a oferit și un exemplu din sectorul bancar, unde instituțiile discută despre utilizarea agenților de inteligență artificială pentru identificarea și remedierea automată a vulnerabilităților cibernetice.

O asemenea tehnologie ar putea accelera reacția la atacuri, dar ar ridica o problemă fundamentală de control: cine garantează că un sistem automat nu va produce efecte nedorite în infrastructura critică?

„Am întrebat cine va permite unor agenți AI, proveniți de la mai mulți furnizori, să intervină în timp real pentru repararea infrastructurii critice bancare.

În prezent, aceste schimbări trec prin proceduri de aprobare, sunt testate și retestate înainte de a fi introduse în producție. Dar toți cei prezenți au recunoscut că, mai devreme sau mai târziu, vom ajunge să folosim asemenea tehnologii.

Este imposibil pentru oameni, în special în domeniul securității cibernetice, să facă față volumului actual de activitate fără ajutorul tehnologiei.”

În opinia sa, relația cu furnizorii trebuie să ofere nu doar acces la produse performante, ci și garanții privind continuitatea serviciilor.

„Vrem să cunoaștem tehnologia, producătorul, dezvoltatorii și distribuitorii. Vrem să fim siguri că guvernul unei țări nu va apăsa mâine pe un buton roșu și că tehnologia noastră va continua să funcționeze, că vom primi actualizările și că asistența tehnică va rămâne disponibilă.”

Cătălin Mihalache: Fără producție locală și controlul lanțurilor de aprovizionare, România este vulnerabilă

Generalul de brigadă în rezervă Cătălin Mihalache, fost atașat militar al României în Statele Unite, a abordat suveranitatea tehnologică din perspectiva capacității de apărare și a lecțiilor războiului din Ucraina.

Potrivit acestuia, România nu poate construi singură toate sistemele de apărare de care are nevoie, dar trebuie să urmărească atragerea investițiilor și transferul de tehnologie.

„România nu ar trebui să urmărească doar prezența militarilor americani pe teritoriul său. Aceasta este foarte importantă, dar la fel de important este să atragem investiții americane și europene.

Fără aceste investiții, România nu se poate întoarce la ideea că poate produce totul singură. Este imposibil.

Întrebarea este cum devenim atractivi pentru investitori. Din păcate, în comparație cu Polonia sau Cehia, suntem mult în urmă în ceea ce privește programele de offset și investițiile industriale. Acest lucru trebuie schimbat, pentru că suveranitatea tehnologică nu înseamnă doar respectarea unor reguli. Înseamnă capacitatea reală de a fi pregătit”, a declarat Cătălin Mihalache.

Generalul a insistat că războiul din Ucraina demonstrează importanța producției locale de echipamente și muniții, în special în domeniul dronelor.

„Am văzut ce se întâmplă în Ucraina. Dacă nu ai producție locală și dacă nu controlezi lanțurile de aprovizionare, ești pierdut. Nu ai nicio șansă în condițiile noului tip de război.

Pentru a schimba această situație trebuie să modificăm foarte multe lucruri. Din păcate, legislația și cultura achizițiilor din România continuă să favorizeze prețul cel mai mic. Iar prețul cel mai mic înseamnă, de multe ori, riscuri foarte mari ulterior.”

Mihalache consideră că Ministerul Apărării și celelalte instituții cu atribuții în domeniu trebuie să își asume un rol activ în dezvoltarea industriei naționale de apărare.

„Guvernul, în special Ministerul Apărării și celelalte instituții, trebuie să înceteze să se comporte ca simpli spectatori în acest mediu industrial complex.

Trebuie să fie jucători, antrenori și arbitri, pentru că trebuie să stabilească obiectivele și necesitățile.

Avem institute de cercetare foarte bune și universități foarte bune. Dar, fără o direcție clară dată de obiectivele statului, resursele se pierd, iar eforturile sunt risipite.”

Marea Neagră, un exemplu de vulnerabilitate strategică și economică

O altă problemă discutată a fost securitatea Mării Negre, în condițiile intensificării amenințărilor cu drone și ale atacurilor asupra navigației comerciale.

Cătălin Mihalache a avertizat că România are nevoie de o supraveghere mai bună a spațiului maritim și aerian, dar și de integrarea propriilor capacități cu cele ale NATO.

„În ultimii ani am constatat că nu vedem suficient de bine ce se întâmplă în Marea Neagră. Nu avem suficiente imagini și suficienți senzori, iar acest lucru a contribuit la surprizele pe care le-am avut în cazul intruziunilor de la frontieră.

Avem nevoie de un efort comun la nivelul NATO și de dezvoltarea unei structuri de comandă pentru Marea Neagră, care să funcționeze în paralel cu inițiativele europene privind securitatea regiunii.”

Riscurile nu sunt doar militare. Atacurile repetate asupra navelor comerciale pot produce blocaje economice chiar și fără o confruntare directă între Rusia și NATO.

„Imaginați-vă că, fără să fie tras un singur glonț împotriva noastră, amenințările Rusiei din Marea Neagră pot duce la închiderea porturilor noastre.

Dacă atacurile asupra navelor comerciale continuă să crească, prețul asigurărilor pentru transporturi poate ajunge atât de mare încât nimeni să nu și-l mai permită.

Asta înseamnă că porturile pot fi blocate nu din cauza unui război direct la granița noastră, ci din motive economice.

Trebuie ca România, împreună cu Bulgaria și Turcia, să convingă partenerii europeni că Marea Neagră are nevoie de mult mai multă atenție.”

Pavel Popescu: România pregătește noi reguli pentru rețelele 6G și eliminarea echipamentelor considerate nesigure

Vicepreședintele ANCOM, Pavel Popescu, a prezentat evoluția politicilor românești privind securitatea rețelelor de telecomunicații.

Acesta a susținut că România se află printre statele care au adoptat timpuriu principiul furnizorilor de încredere în infrastructurile 5G și a anunțat continuarea procesului de eliminare a echipamentelor chinezești din componentele centrale ale rețelelor.

„România nu a fost doar unul dintre primele state care au adoptat principiul tehnologiilor de încredere. A fost prima țară care a semnat un memorandum privind 5G.

Ceea ce se întâmplă astăzi în România, în comparație cu Europa Occidentală, este mult mai bine decât ne-am fi putut imagina.

Până în decembrie anul acesta nu vom mai avea nici măcar un șurub de echipament chinezesc în infrastructura centrală a rețelelor de telecomunicații din România.

Legea a fost adoptată în 2021, iar termenul inițial pentru înlocuirea echipamentelor din infrastructura centrală a fost iunie 2026. Din anumite motive, procesul a fost întârziat cu patru-cinci luni”, a declarat Pavel Popescu.

Acesta a anunțat și intenția extinderii regulilor de securitate către viitoarele generații de rețele mobile.

„Guvernul american a adoptat conceptul «6G Call to Action», care continuă măsurile pe care le-am luat în domeniul 5G privind companiile și echipamentele chinezești.

România a fost prima dintre cele 25 de țări care au semnat acest apel, prin ANCOM.

În următoarele săptămâni intenționăm să promovăm în Parlament modificarea legii 5G, astfel încât standardele de securitate națională să fie extinse la 6G și la viitoarele generații de rețele.”

Declarațiile referitoare la termenele de eliminare a echipamentelor și la modificarea legislativă reprezintă obiectivele și calendarul prezentate de vicepreședintele ANCOM la conferință, nu confirmarea finalizării acestor procese.

Poate Europa să fie suverană tehnologic fără Statele Unite?

Pavel Popescu a criticat ceea ce consideră a fi contradicțiile politicilor europene în domeniul tehnologic.

În opinia sa, Uniunea Europeană vorbește despre autonomie strategică, dar depinde în continuare de furnizori externi pentru o parte importantă a infrastructurilor de comunicații, energie și servicii digitale.

„Aud din ce în ce mai des termenul suveranitate. Dar suveranitatea în Europa, în mare măsură, nu există. Spun asta ca om care își iubește țara și care iubește Europa. Sunt un european mândru, dar tocmai de aceea trebuie să mă uit la ceea ce se întâmplă în propria noastră curte.

Am cumpărat echipamente pentru infrastructuri critice, inclusiv în energie și telecomunicații, fără să înțelegem suficient riscurile. Iar acum vorbim despre suveranitate.

Suveranitatea înseamnă să aloci resurse. Nu este suficient să faci declarații. Trebuie să investești și să construiești capacități reale”, a afirmat Pavel Popescu.

Un exemplu invocat a fost dependența de comunicațiile prin satelit, unde Europa încearcă să dezvolte propriile alternative.

Popescu a susținut că România trebuie să participe financiar la proiectele europene, dar că acestea nu pot înlocui imediat tehnologiile americane deja disponibile.

„Europa vrea să construiască un sistem alternativ de comunicații prin satelit, IRIS². Foarte bine. Noi, la ANCOM, am încurajat Guvernul României să investească în acest proiect.

Dar trebuie să ne întrebăm în câți ani va fi gata. Poate șapte ani, dacă avem noroc. Și ce facem între timp? Dacă se întâmplă ceva în șapte săptămâni sau șapte luni și avem nevoie de un sistem de comunicații de rezervă, la cine apelăm?

Trebuie să investim în propriile capacități, dar și să avem un dialog cu partenerii noștri. Nu putem reglementa împotriva celor de care depindem pentru propria securitate.”

Din perspectiva vicepreședintelui ANCOM, relația transatlantică trebuie să rămână esențială inclusiv atunci când apar divergențe comerciale sau politice între Washington și Bruxelles.

Universitățile au responsabilitatea de a pregăti specialiști care pot recunoaște manipularea

În deschiderea conferinței, rectorul Universității Româno-Americane, Costel Negricea, a evidențiat rolul educației și al cercetării în construirea unei societăți capabile să utilizeze tehnologia fără să devină vulnerabilă la manipulare.

Acesta a susținut că formarea specialiștilor nu poate fi separată de dezvoltarea gândirii critice și a capacității de a lua decizii independente.

„Niciun sistem tehnologic nu poate înlocui judecata umană. Aici universitățile au o mare responsabilitate.

Astăzi introducem inteligența artificială și gândirea critică în educație, încurajând, în același timp, inovația responsabilă.

Responsabilitatea noastră este să dezvoltăm nu doar competențe profesionale în universitate, ci și capacitatea de judecată independentă”, a declarat Costel Negricea.

Rectorul a prezentat și un proiect dezvoltat de studenții universității, care urmărește identificarea manipulării online fără compromiterea libertății de exprimare sau a vieții private.

„Un exemplu al contribuției studenților noștri este Lumen, un proiect care a ajuns în finala unui hackathon european pentru democrație, organizat la Strasbourg.

Proiectul urmărește identificarea manipulării online fără compromiterea libertății de exprimare sau a vieții private.

Tehnologia trebuie să protejeze libertatea, nu să devină o amenințare la adresa ei.”

În opinia sa, securitatea infrastructurilor și protejarea libertății de gândire reprezintă două dimensiuni ale aceleiași provocări.

Marius Bostan: Rusia duce un război pe două fronturi, unul militar și unul informațional

Războiul hibrid a reprezentat o altă temă importantă a conferinței, în condițiile în care atacurile asupra infrastructurilor și operațiunile de manipulare informațională pot produce efecte complementare.

Marius Bostan, fost ministru al Comunicațiilor și Societății Informaționale, antreprenor și inițiator RePatriot, a moderat al doilea panel, dedicat libertății de exprimare și propagandei.

Acesta a avertizat că Rusia urmărește inclusiv slăbirea relațiilor dintre Statele Unite și Europa, prin exploatarea tensiunilor existente în interiorul societăților democratice.

„Rusia duce deja un război pe două fronturi împotriva noastră. Unul este cu drone și rachete, iar celălalt este cu boți, cu bani și cu minciuni.

Încearcă să ne dezbine, să provoace diviziuni în România și între Europa și Statele Unite.

Nu cred că răspunsul este cenzura. Răspunsul este o Românie mai puternică, o Românie mai bună, cu o clasă politică unită măcar asupra câtorva principii fundamentale”, a afirmat Marius Bostan.

Acesta a explicat că operațiunile de influență exploatează conflictele și nemulțumirile deja existente, amplificându-le pentru a deteriora încrederea dintre aliați.

„Moscova nu a inventat nimic nou. Măsurile active sovietice făceau exact acest lucru: găseau câte o rană în societatea adversă și turnau sare pe ea.

Diferența de astăzi este de scară și de viteză, pentru că amploarea este mult mai mare.

Atacul se îndreaptă inclusiv împotriva alianței dintre Europa și America, împotriva NATO și a încrederii dintre parteneri. Principiul «dezbină și stăpânește» este aplicat insistent și produce deja efecte.”

Marius Bostan a susținut că autoritățile și partidele politice trebuie să identifice un set de principii asupra cărora să existe consens, indiferent de disputele interne.

Printre acestea a menționat apărarea apartenenței României la NATO și Uniunea Europeană, consolidarea parteneriatului strategic cu Statele Unite, creșterea capacităților de apărare și transparența finanțărilor din politică și presă.

„Când dronele trec granița, încăierarea politică devine un lux pe care nu ni-l permitem.

Partidele trebuie să înțeleagă că există câteva lucruri fundamentale care nu ar trebui transformate în teme de campanie electorală.

Orientarea euroatlantică a României, NATO și parteneriatul strategic cu Statele Unite nu ar trebui negociate. La fel, trebuie să existe transparență totală în privința banilor care intră în politică și în presă.”

Suveranitatea României depinde de capacitatea de a construi, nu doar de a cumpăra tehnologie

Dincolo de diferențele de abordare, participanții la conferință au identificat câteva vulnerabilități care se suprapun: dependența de furnizori externi, lipsa unor capacități industriale proprii, dificultatea de a ține pasul cu evoluția inteligenței artificiale și expunerea societății la operațiuni de manipulare informațională.

Răspunsul nu poate fi simpla înlocuire a unei dependențe cu alta, ci dezvoltarea unor capacități naționale, integrarea companiilor românești în lanțurile tehnologice occidentale și menținerea libertății de a alege partenerii în funcție de propriile interese de securitate.

Pentru România, acest lucru înseamnă investiții în educație și cercetare, infrastructuri energetice și centre de date, dezvoltarea industriei de apărare, participarea la proiectele tehnologice europene și consolidarea parteneriatului strategic cu Statele Unite.

Len Khodorkovsky a sintetizat miza economică și strategică a acestor decizii, avertizând că România nu își mai poate permite să piardă timp.

„Statele Unite văd România ca pe un prieten natural, compatibil cu noi. Preferăm să facem afaceri cu prietenii noștri democratici, nu să căutăm în altă parte.

Dar nu avem timp de pierdut. Vă îndemn să analizați cu atenție unde puteți aduce valoare economiei tehnologice globale, să construiți capacități pentru viitor și să luați decizii inteligente.

Acesta este răspunsul nu doar pentru prosperitatea economică, ci și pentru propria apărare și pentru securitatea regiunii.

Este o decizie care va face România mai puternică și mai puțin dependentă de alții în ceea ce privește propria suveranitate.”

Adevărata suveranitate tehnologică a României nu se măsoară, așadar, prin capacitatea de a refuza tehnologia străină sau prin declarații despre independența națională, ci prin posibilitatea reală de a decide cine are acces la infrastructurile sale, de a-și proteja sistemele esențiale și de a participa la dezvoltarea tehnologiilor de care va depinde în viitor.

În contextul războiului hibrid, o țară care nu controlează deciziile privind propriile infrastructuri riscă să își piardă o parte din libertatea de acțiune, chiar dacă își păstrează formal suveranitatea.