Guam are de 40 de ori mai mulți păianjeni decât insulele vecine și o populație de șerpi invazivi atât de vorace, încât au golit pădurile de orice pasăre.
În urmă cu cinci ani, Haldre Rogers a participat la o reuniune pe insula Guam - o pată verde smarald în vestul Oceanului Pacific, la aproximativ 2.492 km de Filipine. Dar petrecerea a fost întreruptă de un oaspete neinvitat, scrie BBC.
Era seară târziu, se făcea un porc la proțap. Focul se stingea, deși era încă cald. Toată lumea a plecat pentru scurt timp să stea de vorbă. Când s-au întors, în jurul porcului era încolăcită o formă maronie - ceva strălucitor și solzos. Creatura smulgea bucăți din carnea porcului și le înghițea întregi.
„Nu era [chiar] un porc de 181 kg, dar era un porc pentru o petrecere mare”, spune Rogers, profesor asociat la Departamentul de conservare a peștilor și faunei sălbatice de la Virginia Tech din SUA, care a studiat ecologia din Guam în ultimii 22 de ani.
Vizitatorul a fost un șarpe brun de copac, despre care se crede că a ajuns din greșeală pe insula Guam în anii 1940, probabil după ce s-a furișat pe o navă de transport.
Înainte de aceasta, o abundență de păsări indigene se bucuraseră de o existență idilică în pădurile de pe insulă.
Șerpii au început să golească jungla de fiecare pasăre în parte. Dintre cele 12 specii, 10 au dispărut în prezent de pe insulă, în timp ce celelalte două se ascund în peșteri inaccesibile și în zonele urbane.
Două milioane de șerpi în Guam
Acum că comunitatea aviară a fost practic nimicită, populația de aproximativ două milioane de șerpi din Guam - nimeni nu știe cu adevărat câți sunt - va devora tot ce va găsi, inclusiv șobolani, șoareci, șopârle.
„Adică, vor mânca orice”, spune Henry Pollock, director executiv al Southern Plains Land Trust, o organizație non-profit din Colorado, care a studiat anterior ecologia din Guam.
„Se mănâncă între ei”.
Cu o molimă de șerpi răpitori și păduri complet lipsite de păsări, Guam a devenit cunoscută drept unul dintre cele mai mari dezastre ecologice ale planetei.
Însă consecințele infestării insulei cu șerpi se extind cu mult dincolo de pădurile sale sinistru de tăcute, lipsite de păsări.
Aici, se desfășoară un experiment evolutiv. Iar unul dintre beneficiarii notabili are opt picioare, o mulțime de ochi și norocul de a se afla pe o insulă unde ciocurile ascuțite și înfometate sunt doar o amintire îndepărtată.
O pânză de pânze
În cea mai mare parte a Insulelor Mariane, există relativ puțini păianjeni în sezonul ploios, cu un vârf mare pe măsură ce clima se usucă. Dar nu și în Guam.
Pădurile insulei sunt un coșmar - o încâlceală aproape continuă de fire argintii care se întinde pe kilometri întregi, unde fiecare pas pe care îl faci dezvăluie o altă pânză și gazda ei păroasă.
Există păianjeni bananieri uriași, cu burta galbenă, cu pânzele lor aurii în stilul clasic cu spițe; păianjeni vânători de mărimea unei mâini de om; păianjeni cu pânze tip cort, care își întind „caseșe” vaste de mătase peste golurile dintre copaci.
Rogers numește acest din urmă tip de pânză „condo”, deoarece fiecare dintre ele este asemănătoare unui complex de apartamente pentru creaturi cu opt picioare - conțin sute de ochi strălucitori, aparținând zecilor de păianjeni.
„Sunt multe femele la diferite niveluri în această pânză masivă, iar apoi mulți masculi atârnând pe la margini”, spune Rogers. Aceste pânze comune sunt preferate și de micii păianjeni Argyrodes, care apar pentru a fura prada de la gazdele lor mult mai mari și, ocazional, pentru a le mânca.
Oriunde există un gol între copaci, întregul spațiu va fi umplut cu pânze de la sute de păianjeni diferiți, toate capturând lumina în unghiuri diferite. Aceste eforturi colective pot ocupa cu ușurință un spațiu de mărimea unei camere.
Când Rogers a decis să facă un studiu privind numărul de păianjeni în 2012, știa că va fi o provocare.
Întotdeauna au existat zvonuri conform cărora Guam ar fi deosebit de bogată în păianjeni - și că acest lucru ar putea avea legătură cu absența păsărilor, care în mod normal adoră să îi mănânce.
Pentru a afla cu exactitate câte arahnide au pus stăpânire pe Guam, Rogers și colegii săi s-au apucat să efectueze cercetări prin pădurile insulei.
Oamenii de știință au descoperit o populație de proporții: în timpul sezonului umed, în pădurile din Guam erau de 40 de ori mai mulți păianjeni decât pe insulele vecine Rota, Tinian și Saipan - în timp ce în sezonul uscat, când populațiile de păianjeni din regiune escaladează de obicei, în Guam erau de 2,3 ori mai mulți păianjeni.
Pânzele păianjenilor bananieri din Guam erau, de asemenea, cu aproximativ 50% mai mari față de cele de pe alte insule.
Extrapolate la întreaga suprafață forestieră din Guam, aceste cifre ar însemna între 508 și 733 de milioane de păianjeni în total, alergând pe pânzele lor.
