Vânturile de nord-est, care se formează de obicei între lunile septembrie și aprilie, sunt alimentate de contrastul de temperatură dintre aerul arctic rece din nord și aerul mai cald și umed din Oceanul Atlantic.
Acestea reprezintă o amenințare uriașă pentru orașele dens populate de pe Coasta de Est. Ultimele decenii au fost presărate cu furtuni venite din nord-est atât de devastatoare, încât unele sunt acum cunoscute prin porecle ce sună ca titlurile filmelor cu dezastre.
„Furtuna secolului” din martie 1993 a fost una dintre cele mai mortale și costisitoare înregistrate vreodată. A produs vânturi de peste 160 km/h , a lăsat aproape 150 cm de zăpadă în unele locuri și a ucis peste 200 de oameni.
Următoarea „furtună a secolului” ar putea fi și mai puternică decât precedenta
„Snowmageddon” din 2010 a dezlănțuit peste 50 de centimetri de zăpadă asupra unor părți din Pennsylvania, Maryland, Virginia și Virginia de Vest, ucigând 41 de persoane și lăsând sute de mii de familii fără electricitate.
Michael Mann, specialist în climă la Universitatea din Pennsylvania și autor al studiului, a fost blocat într-o cameră de hotel din Philadelphia, timp de trei zile, în timpul fenomenului Snowmageddon.
Această experiență i-a stârnit pentru prima dată curiozitatea, cu privire la modul în care aceste furtuni ar putea fi afectate de încălzirea globală. Cincisprezece ani mai târziu, el crede că are niște răspunsuri.
Citeşte şi: Cea mai mare furtună din Europa în secolul 21 a avut loc în România. Bilanțul: 3 morți și 15 răniți
Există un consens general că vor fi mai puține vânturi din nord-est într-o lume mai caldă, deoarece Arctica se încălzește mai repede decât restul emisferei nordice, ceea ce înseamnă că există un contrast de temperatură mai mic care să alimenteze furtunile.
Însă ceea ce nu a fost clar până acum este ce se va întâmpla cu intensitatea acestor furtuni, care au fost în general insuficient studiate, a spus Mann, conform CNN.
Pentru a răspunde la această întrebare, oamenii de știință au folosit date istorice și un algoritm de urmărire a cicloanelor, pentru a analiza furtunile de nord-est dintre anii 1940 și 2025, întocmind un atlas digital al acestor furtuni.
Citeşte şi: Carambol cu 95 de mașini după ce o furtună de zăpadă a lovit o autostradă. Câte victime sunt?
Ei au analizat 900, în total, și au descoperit că viteza maximă a vântului celor mai intense furtuni de nord-est a crescut cu aproximativ 6%, din anul 1940, potrivit studiului publicat luni, în Proceedings of the National Academy of Sciences.
Poate părea un procent mic, dar crește considerabil pagubele pe care le poate provoca o furtună. O creștere de 6% a vitezei vântului echivalează cu o creștere de 20% a potențialului distructiv al furtunii, a spus Mann.
„Este substanțial.” Ratele de ploaie și zăpadă căzute în urma acestor furtuni au crescut de asemenea cu aproximativ 10%, conform analizei.
Citeşte şi: Grecia este afectată de furtuna Elena. Inundații și vijelii din prima zi de Crăciun
Motivul pentru care vânturile de nord-est se intensifică este „fizica de bază”, a spus Mann. Oceanele și aerul mai cald înseamnă mai multă evaporare și mai multă umiditate în atmosferă, care este eliminată sub formă de ploaie sau zăpadă mai intensă.
Nivelul de pagube pe care aceste furtuni le pot provoca face vitală o mai bună înțelegere a modului în care se vor schimba într-o lume mai fierbinte, a adăugat Mann.
2 aprilie 2012: Marty Navojosky se plimbă printre resturile împrăştiate ale proprietăţii sale, după inundaţţiile provocate de Uraganul Irene, în Charleston, New York - Foto: Profimedia Images
Furtuna „Miercurea Cenușii” din 1962 de exemplu a provocat devastări uriașe de-a lungul Coastei de Est, provocând pierderi economice totale echivalente cu zeci de miliarde de dolari, în moneda actuală.
A provocat „la fel de multe pagube ca un uragan major, care a aterizat pe uscat”, a spus el. Rezultatele sugerează de asemenea că riscul de inundații în multe orașe de pe Coasta de Est ar putea fi subestimat, a menționat studiul.
„Vânturile de nord-est au fost neglijate, iar aceasta este o altă contribuție la creșterea riscului costier, asupra căreia nu ne-am concentrat suficient”, a adăugat Mann.
